Viata cu David

Ieri am intalnit o prietena cu care nu m-am mai vazut de un an de zile si imediat subiectul discutiei s-a dus spre Cum e casatorit? Cum e tata? Cand vorbesc despre asta, de obicei  trag aer in piept, bag speed si nu ma mai opresc. La un momenta dat i-am spus i could write a blog about it. Am ras amandoi si am povestit mai departe. Insa, m-am gandit la treaba asta azi dimineata si mi-am dat seama ca nu as putea sa scriu un blog despre viata de tata sau despre David sau despre familie. Sau daca as face-o,ar fi total inutil. Toti prietenii mei care au copii mici (si ma gandesc la cel putin doi care au copii cu maxim 1 an mai mari ca David) sunt de acord cu asta cand spun ca viata cu un copil nu poate fi inteleasa daca nu o traiesti. Da, as putea vorbi zile intregi si as putea povesti despre cat e de frumos sa il vad pe David descoperindu-si picioarele sau trezindu-se, despre cata emotie imi produc zambetele lui sau despre cum e sa il vad ca intinde bratele sa il iau in brate. Sunt sute de momente minunate, si imi pare rau ca eu am parte de ele doar dimineata, seara si in weekend (o invidiez pe Lavinia ca sta toata ziua cu el dar hei! cineva trebuie sa plateasca pampersii aia) dar ele nu inseamna nimic in cuvinte. Un copil il experimentezi la persoana intai iar viata cu un copil este in primul rand o experienta personala si apoi un roman. Sute de bloguri nu vor putea cuprinde vreodata emotiile pe care le poate starni un bebelus. Da, concluzia e ca n-as putea scrie un blog despre David, e mult prea maret tot ce se intampla. 

2 thoughts on “Viata cu David

  1. Asa e, ai perfecta dreptate. E o experienta 101% personala si extrem de particulara in sensul ca nu exista 2 familii care sa isi creasca copilul identic si copilul lor sa raspunda similar la chestii similare. However, cum zici si tu, uitandu-ma in jur, vad totusi atat de multi copii neintelesi si de parinti limitati de sfaturile parintilor lor sau al altor prieteni care si ei la randul lor au fost sfatuiti de parinti mai experimentati (si mai in varsta). Eu simt nevoia unui blog child-centered in care sa descoperim impreuna ca parinti toate acele lucruri care ne vor ajuta sa fim niste parinti mai buni si care ne vor ajuta sa ne nedreptatim copiii mai putin. As pune pe masa urbankid.ro pentru toti acei parinti care au avut un moment “A-ha!” si l-as transforma in platforma deschisa pe care sa poata scrie si alti parinti pentru ceilalti parinti. Si asta a fost o declarare de intentie in exclusivitate pe gabimacovei.ro :)

  2. Pingback: Ca la 20 de ani | Gabi Macovei

Leave a Reply