Ucraina e departe lângă noi

Ne speriem de ce am văzut în că s-au întâmplat în ultimele zile dar mai ales azi la 900 de km de noi, în Ucraina. Sniperi care trag cu muniție de război în civili sunt imagini de jocuri cărora după un timp vrei să le dai save & exit și să te întorci la ale tale, la bucătărie, la mașină, la exceluri.

În urmă cu câțiva ani am tradus un documentar despre Kiev, un oraș despre care se spune că a fost fondat de patru frați și poartă numele celui mai mare dintre ei și îmi amintesc că mă uitam la imagini și îmi spuneam băi, ce frumos e orașul ăsta. Aici aproape, lângă noi.

Tragediile capătă amploare cu atât mai mare cu cât ne sunt mai apropiate. Mă uitam la filmele de pe youtube, vedeam oameni împușcați live, în direct aproape. Oameni care citesc, care se spală pe dinți, care merg cu autobuzul, carne, ochi, haine, glume, zâmbete – împușcați. bam, headshot, întins pe asfalt, adios. Cu toții o simțim personală pentru că e aici, pentru că e 2014, pentru că suntem în Europa, suntem civilizați și avem așteptări unii de la alții. Soldații ăia care trag cu muniție de război primesc salariu din impozitele strânse de la victimele lor. Tragic e puțin spus.

Ce vreau să spun? În lume, mai departe de noi, în Somalia, în Sudan, în Republica Centrafricană, în Afganistan, în Bhutan mor în fiecare zi oameni nevinovați împușcați, aruncați în aer, mutilați, închiși nevinovați. Și dramele lor nu mai sunt ale noastre pentru că ne despart câteva mii de kilometri, pentru că nu intră în newsfeedul meu, pentru că e acolo, undeva departe ca și cum n-ar exista. Nicăieri în lume oamenii n-ar trebui să moară de mâna oamenilor. Și totuși o fac. Dacă ce se întâmplă în Ucraina nu va schimba nimic măcar să ne învețe pe noi, ăștia mai civilizați și cu așteptări, că oamenii mor oriunde ar muri și dramele se întâmplă oriunde ar fi. Nimeni n-ar trebui ignorat doar pentru că stă departe.

Leave a Reply