Sase luni

David face in curand sase luni. Au fost cele mai rapide sase luni din viata mea si inca nu imi dau seama daca asta e ritmul vietii de acum inainte sau undeva pe parcurs totul se mai linisteste. Cand ma intreb asta, o voce din minte imi raspunde copii mici probleme mici, copii mari…. Pana la urma…ma rog, ma descurc eu cumva, viteza nu e o problema. Viteza e un drog. E un moment frumos in viata mea, din punctul de vedere al familiei, fiecare zi e un nou moment de bucurie si descoperiri. E ca un rush de zahar intens prin vene, radem din orice, de orice iar noi cei de acum sase luni rad grav de tot de noi cei de acum. Toate aceste momente, sunt sigur, trebuie pastrate intr-o clepsidra din suflet, intr-o poza cu zimti, undeva, pentru la ca un moment dat, ma gandesc ca poate voi trai din ele, ma voi hrani ca un purice cu sangele amintirilor sarind ici si colo printre ele.

Ieri seara, am fost cu David la prima piesa de teatru, si chiar daca un cineva mi-a spus ca sunt retard sa duc un bebelus la teatru la cinci luni eu nu l-am dus pentru el ci l-am luat cu mine. N-am sa spun decat ca eu am vazut jumate din piesa si timp de cealalta jumatate ne-am jucat, in trei, cu paznicul de pe hol.

One thought on “Sase luni

  1. E incredibil cum se transforma barbatii odata ce devin tati. Nu l-am vazut pe sotul meu mai mindru ca atunci cind e cu fiica-sa in brate. Sa va traiasca David si sa va bucurati de el!

Leave a Reply