Nu ti-e dor?

Ma intreaba cand unul, cand altul, daca nu mi-e dor de vremea burlaciei. Sau de vremea cand nu il aveam pe David si aveam timp sa facem ce vreme. In mare parte se refera indirect, la vremea in care puteam sa pierdem noptile fara probleme. Si, nu ti-e dor de libertatea de dinainte de David? 

As fi ipocrit sa spun ca nu. Ca sa nu uitam, ne mai intrebam si noi din cand in cand acelasi lucru. Iti mai aduci aminte cum era? Mhm, imi aduc aminte. Taci! Nu imi mai aminti!

Bai, da. Uneori mi-e dor. Mi-e dor si de Santorini dar a trecut. Mi-e dor de toate lucrurile ale caror farmec s-a asezat asupra mea. Si simt ca libertatea singuratatii si vremea farmecului ei a trecut.  Simt ca Laviniei ii e mai dor ca mie, pentru ca sta toata ziua cu el si are momente in care se satura. Asta ca sa nu credeti ca viata cu un copil e toata zambet si miere. Nimic, niciun director de creatie si niciun brand manager nu poate fi atat de enervant pe cat poate fi un copil mic.  Nici vanzatoarele care incurca comanda la KFC sau dau rest in bomboane pentru ca au marunt. Nici politistii care incurca intersectiile intr-o zi ploioasa de toamna. Vine seara, te gandesti la toate minunatiile pe care le-a facut pe parcursul zilei, te minunezi de cat de bine merge si parca ieri abia putea sa isi tina capul drept, il vezi cum te imita ca o maimuta si fiecare din aceste momente are cel putin zece clase peste libertatea de a petrece nopti in oras.

Insa dorul nu e emotia superioara a omului. Si nici dorinta dupa lucrurile din trecut. Mi-e dor si de liceu dar e acolo in trecut. Suntem la nivelul urmator. Viata se traieste pe plus. Si asta e simpla explicatie si pentru momentele in care daca iesim cu David in oras trebuie sa o taiem cel mai tarziu pe la opt jumate spre casa. Viata cu un copil e nivelul urmator, apar satisfactii emotionale pe care nu le aveai cand nu era el. Copilul vine la pachet cu noi nivele de emotie si noi nivele de liniste psihica asa ca in fata lor simplul dor dupa inghesuiala de vineri seara dintr-un pub, in fum de tigara, dispare ca fumul de tigara. Nu e aroganta, dar gasesti o mai mare satisfactie intr-un lucru complet nou. E nivelul urmator.

Apoi, viata cu un copil se deruleaza de cel putin doua ori mai incet. Asta te introduce intr-un nou ritm de a te bucura de ceea ce primesti. Totul e mai incet, totul e mai profund, totul se inghite sanatos. E nivelul bio din viata one-on-one. Pana si o shaorma o mananci mai in tihna. 

Asa ca dorurile vin si pleaca. Viata in trei mai are benzina de consumat. Incercati si vedeti.

Leave a Reply