Mufasa was a clumsy Pumba

Ieri s-au întors din spital. Obosiți și slăbiți amândoi, pentru că rotavirusul e o chestie la fel de scârboasă la adulți precum e și la țânci. Și poți să ai grijă de el în spital doar că atunci când începe să se facă bine…te ia pe tine. Nu a fost o experiență foarte plăcută la Elias, singurele avantaje ale spitalului fiind apropierea de casă și liniștea pe care o ai într-o secție mică de pediatrie, spre deosebire de un spital dedicat. Îmi doresc mult să nu mai avem nevoie să călcăm prin spitale dar dacă se va mai întâmpla, o să ne gândim de două ori la spitalul potrivit înainte să plecăm de acasă. David e slăbit, eu zic că a dat jos cam două kile, e ușor de numa și i-a dispărut gușa aia de puradel care nu știe să facă altceva înafară de a mânca. Îl aștept să treacă de regim și îl provoc la un concurs de mâncat viteză bbq cu cartofi prăjiți. Șapte zile la rând. În fiecare lună până la finalul anului. Anului în care împlinește el 18 ani.

Judecând la rece, mi-am dat seama că pneumonia cu care l-am internat s-a datorat unei răceli tratate greșit. O răceală prelungită pe care am dus-o la Medlife (unde am lăsat o gălăgie de bani pentru nimic) și pe care n-am tratat-o cum trebuie. Am un gust amar și față de Medlife, unde am fost doar o rotiță pentru businessul și am lăsat bani inclusiv pentru o otită imaginară. Dacă e să fi învățat ceva din ultimele trei săptămâni este să am mai multă încredere în instinctele mele.

În rest, ai voștri cum sunt? Toată lumea e răcită peste tot?

Leave a Reply