Mecanismul Craciunului

24decembrie 2008

“Public o poveste de Crăciun scrisă în tandem cu Adi Dobre.
Primele două mecanisme îmi apartin iar finalul este al lui.

Primul mecanism
Ce nu-mi place e că nu mai am zăpadă aici în Bucuresti. Zăpada dădea sens colindătorilor pentru că le îngheta picioarele si le înrosea obrajii si îi făcea să îsi lovească picioarele unul de celălalt ca niste cai, poate pentru a nu îi face să uite că toti suntem ca niste animale în fata absolutului ascuns în fată.

Al doilea mecanism
Dumnezeu dă sens Crăciunului prin inventiile sale umane si mecanice. Colindul e o inventie mecanică, un sistem de miscare a buzelor pornit din lucrul mecanic al inimii. Un impuls generează miscare de buze, limbă si dinti, deci un colind. Dumnezeu face lucru mecanic din noi si asa ia nastere magia Crăciunului.

Al treilea mecanism
Craciun fericit! Sau un act ce repugna in ceruri
…dar acum vad cum, cu aplomb, se pornesc rotitele a se invarti, punand in miscare un mecanism nu mai vechi decat aparitia lui Cristos: Mos Craciun (am sa merg in fantasme si te voi ucide). Acest tip inexistent apare in univers si o mare majoritate din populatia de pamanteni amesteca putin ideea de nastere a lui Cristos cu un Mos calarind sania si pe urma mesteca cu voluptate aceasta compozitie, nascandu-se astfel pe chipurile lor niste masti ale pioseniei. Dupa ce acest mecanism inceteaza a-si mai misca rotitele, cvasi-piosenia dispare, cetatenii, intr-un mod retractil, revenind la mecanismul cel vechi: paganism.

Al patrulea mecanism
In mod esential, practicile care ar fi de dorit sa fie vazute acum, de craciun, cu siguranta, ar trebui sa porneasca de la axioma: Isus s-a nascut, a murit si a inviat ca si noi sa traim. Totusi, exista o altfel de axioma: Pruncul s-a nascut, noi sa gatim tot felul de bucate , nu stim daca vom trai cu Cristos, dupa moarte. Acest act prozaic se inteteste din ce in ce mai mult. Piosenia care apare in preajma crciunului devine un act nul si neavenit, deoarece toate faptele mizere din timpul anului sufoca si darama scurtul metraj de bunatate care fargmenteaza o data pe an sau de 2 ori ( si la pasti) invidia, ura si toate cele pe care le facem.

Ansamblul mecanismului
Craciunul se manifesta ca o sarbatoare ce vrea sa ne conduca la prunc, dar intr-un mod corupt. Gloata se pierde, se impiedica pe drum in (tot felul de rotite) bucate, brazi si multe alte artificii, ramanand fara prunc, deci fara Dumnezeu.
Lumea s-ar vrea singură prunc siesi dar nu îi iese.”

Leave a Reply