Lupii tineri de pe strada mea

Vara, strada noastra se umple de copii. Sunt cateva familii care au copii mai mari ca David, pana spre 7 – 8 ani. Mai e o familie de bunici pe care in weekend ii viziteaza nepotii asa ca toti micutii astia invadeaza vara, de dimineata pana seara, strada noastra. E domeniul lor, tara lor, planeta lor, pana la urma. E trist sa ajung uneori seara acasa, si obisnuit cu rutina cartierului, sa lipseasca unul din cei..opt sau noua lupi tineri pentru ca parintii i-au luat la cumparaturi sau la vizite. E un ecosistem foarte bine pus la punct iar lipsa unuia dintre eie se simte imediat, trotinete, o masinuta electrica menita sa fie cel mai galagios aparat care cutreiera strazile, biciclete mai nou, David (de vis-a-vis, care e cu doua, trei luni mai mare ca David al nostru – care se linisteste doar daca este plimbat cu masina. no joke! inclusiv la ore tarzii din noapte) si rutina lui, mai e un pustan de un an jumate care striga la mine, indiferent daca vorbesc la telefon sau ascult muzica, “Salut!” iar eu nici macar nu stiu cum ii cheama pe parintii lui pentru ca sunt destul de retrasi. Imi place maxim de ei si de felul in care populeaza ei strada.

De ce va povestesc despre ei? Pentru ca in tot echilibrul vietii, acesti mici super-eroi care nu fac decat sa isi traiasca viata la maxim asa cum stiu ei cel mai bine, si credeti-ma ca ei stiu cel mai bine, isi au si ei menirea lor. Ei sunt parte dintr-un lant al echilibrului emotional al comunitatii. Cui i-ar placea sa locuiasca pe o strada plina de batrani morocanosi care stiu bine la ce ora te intorci si ce ai in punga de carrefour? Mie imi place faptul ca locuiesc pe o strada pe care atunci cand intru cu bicicleta trebuie sa fiu atent pentru ca nu stiu de sub care copac sare vreun mic robotel dupa minge sau nu stiu care gasca alearga pechinezii scapati pe poarta afara. Chiar daca nu stiu sa citeasca si nu dorm la amiaza, ei ma fac sa ma gandesc la cat de minunat va fi cand va creste David si cum o sa ma umple de bucurie. Astia nici macar nu sunt ai mei si ii admir. Ei imi fac introducerea la super-eroul din casa. Pentru ei, Kinder Chocolate a lansat campania Cautam Supereroi de Ciocolata. Pentru ei si pentru alte mii de astfel de lupi tineri, cei din scarile voastre de bloc, din clasele voastre de gradinita si scoala, cei de pe strazile voastre si cei din casele voastre.

Leave a Reply