Lesbos – Concluziile

Tabara MoriaM-am intors saptamana trecuta din insula Lesbos, dupa 9 zile de munca la tabara de refugiati Moria. 9 zile intensive, care m-au lasat cu sentimente amestecate si desi sunt un om cu sange rece – inca incerc sa-mi pun lucrurile in ordine si trag niste concluzii pe care sa le pot expune pe termen lung. 

Cum e in tabara?

Depinde ce raspuns cauti. E greu, viata e mizerabila. Esti cuprins inca de cand te apropii de ea de un sentiment de inchisoare. Si asa e peste tot. Garduri duble inalte de 4 metri cu sarma ghimpata. E inghesuiala. E mizerie. E un focar de durere, lacrimi, boli si tristete. Tabara e un mix de oameni care fug de moarte fiecare cu interpretarea si motivele sale. Refugiatii au cateva descrieri ale taberei pe care le spun si scriu peste tot. Vei auzi la fiecare 5 minute “My friend, Moria no good” sau “Moria is Guantanamo” – si cumva au dreptate.

 Ce fel de oameni sunt in tabara?

Sunt oameni din 24 de tari. Siria, Afganistan, Irak, Kurdistan. Din cornul Africii: Sudan, Etiopia, Congo, Kenia, Egipt. Cele mai pestrite aparitii: Un tip din Jamaica – care a fugit in Europa ca azilant politic, l-au prins cu droguri in Germania si de acolo a fugit in Turcia. Turcii l-au prins si l-au bagat in inchisoare unde l-au batut pana i-au rupt picioarele iar dupa o luna i-au dat drumul. E un om din Bangladesh intr-o situatie cel putin trista: e singurul din Bangladesh, nu stie engleza si nimeni din tabara nu stie ce dialect vorbeste. Practic, omul asta nu vorbeste cu nimeni. Se plimba singur, berleuz prin tabara. Sambata, in ultima mea zi, sosise primul refugiat din Mauritania. O femeie singura. 

Cum e organizata tabara?

In primul rand, e o tabara militara. Aproape un patrat, un sfert din ea e ocupata de unitatea militara – deci pt refugiati ramane o zona aranjata intr-un relativ L. Capacitatea ei este de 1800 de locuri – dormitoare si corturi. Sunt peste 5000 de oameni, in acest moment. Restul stau in corturi puse in plus, pe drum, in fata dormitoarelor, oriunde e loc. Literally, unde sunt 4 metri patrati se pune un cort si in el sunt pusi 6 oameni. O sa spuneti ca e chinuiala insa e mai bine decat sa-i lasi sa doarma sub cerul liber, nu?

Tabara are o zona de birouri unde e: UNHCR, Crucea Rosie, biroul medical (2 medici in doua camere), politia (Frontex), biroul directorului. Apoi e zona de persoane vulnerabile: Copii neinsotiti – sunt in jur de 60 de copii neinsotiti veniti pe barci. Cel mai mic are 7 ani. Cum? Da, parintii lui au avut bani doar pentru el sa-l treaca marea asa ca l-au pus pe barca. Un Moise modern si tragic. Alta zona cu mame singure cu copii si alta zona cu familii cu bebelusi. Acestea sunt 3 categorii sociale vulnerabile – in ale caror zone nu poti intra daca nu esti incadrat acolo. Sunt doua filtre de paza si asta era unul din taskurile noastre – paza acestor porti.

Apoi restul taberei e impartita pe rase si pe limbi: africanii au un nivel: L1 – toata Africa e acolo – la dormitoarele de la nivelul 1 si in corturile din apropiere. LU (U Level) si L2 – nivelele cu afgani, L3 – sirieni si L4 – single men din toate rasele/limbile. In plus de aceste toate zone care au dormitoare construite sau din containere izolate – corturi fie pe familii sau la comun. Sunt 4 corturi mari in care dorm peste 400 de oameni (Rub halls 1-4). La L4 mai sunt si 2 ong-uri medicale: ERCI si o fundatie olandeza si un ong legal: Lawyers for Lesvos.

Tabara e pe coasta unui deal si in tabara dorm in jur de 3000 de oameni. Ceilalti 2000 dorm pe partea cealalta a dealului, intr-o gradina de maslini, in corturi. Olive Grove se numeste zona si e un no-man-land – acolo nu ai nevoie de ID, te duci si dormi in Olive Grove pur si simplu.

E trist si dureros – mai ales ca vine iarna si incep ploile, pentru ca pana acum au fost 30 de grade zilnic – oamenii aia dorm in corturi si la iarna, fara incalzire. Zilele trecute s-au pus prelate peste toate corturile si in curand o sa inceapa si izolarea lor de iarna (spuma poliuretanica sub corturi). Insa sunt corturi de 60 de lei de la Decathlon – din alea Quechua – de se instaleaza automat. Exista familii care in corturilea alea or sa faca iarna. Cum? Nu stiu.Veste de salvare

 Cum sunt oamenii?

La fel ca noi. Nu a fost o secunda in care sa ma simt in nesiguranta. Sunt fosti studenti care s-au oferit voluntari la traducere ca sa invete engleza. Sunt fosti soferi de autobuz, sunt foste invatatoare, fosti administratori de firme, fosti elevi, fosti mecanici, vopsitori auto, ingineri, bucatari, vanzatori. Sunt oameni care m-au invitat sa mananc din mancarea lor, mi-au dat din ceaiul lor, m-au invitat sa dorm cu ei cand m-a prins 12 noaptea in tabara dupa vreo 16 ore de lucru. Oameni traumatizati, raniti, care au trecut prin lucruri pe care noi nu le intelegem. Gandeste-te ca un copil de 7 ani a stat intr-o barca pneumatica pe mare timp de cateva ore si acum e intr-o tara straina, singur. Sunt niste oameni minunati, de care m-am despartit plangand. Fiecare padure isi are uscaciunile ei si Moria a fost recunoscut ca fiind un punct prin care au intrat radicali in Europa, radicali care au omorat oameni – insa daca te uiti la profilul general al refugiatului din Moria – e un om care fuge dintr-un loc in care nu mai are cum sa traiasca. Am auzit povesti care m-au ingrozit. Un tip imi povestea cum s-a intors acasa si nu mai era casa, ci un morman de moloz in care erau ingropati mama, tatal si fratele. Cand s-a intamplat asta? zic eu. Saptamana trecuta, mi-a raspuns el. Sunt oameni care nu mai au nimic si asta ii distruge emotional si psihic. 

Ce am facut in tabara?

Am sortat haine la magazinul de haine. tone de haine, o zi intreaga. Am pazit porti, am reparat corturi, am condus mult, am facut acte, am mutat oameni si am instalat oameni in corturi noi, am dus oameni la medic, am stat de vorba cu ei, le-am ascultat povestile, am plans cu ei, am invatat istorie, i-am ajutat sa gaseasca solutii la probleme administrative, am sapat, am instalat toalete, am impartit paturi si saci de dormit.

 Care e realitatea situatiei refugiatilor?

Lucrurile n-au fost niciodata albe si negre. Iar Moria nu face exceptie. Desi este o tabara de refugiati, realitatea este ca e o tabara de detentie a refugiatilor. Grecii/UE (prin EASO) nu au un plan si nicio o procedura clara. Acordarea de azil se face totally random si functioneaza ca un catalizator de frustrari. De exemplu: unui refugiat i-a venit decizia sa fie mutat de pe insula pe continent insa nu i-au venit si actele cu care poate face aceasta calatorie. Calatoria lui e programata peste o saptamana, iar actele cu care o poate face vin peste o luna. Daca o rateaza, trebuie sa explice de ce nu a plecat, de ce nu a beneficiat de aceasta mana intinsa. Realitatea este ca Europa nu este nici acum, la doi ani distanta de momentul 0 al acestei crize, sa ii primeasca. Degringolada administrativa este evidenta la orice nivel. 

Cam asta imi vine in minte momentan. Toti banii stransi au fost donati pentru a se cumpara haine de iarna – nevoia cea mai mare momentana – alaturi de nevoia permanenta de pampers.

20171015_162750

Leave a Reply