lasa-ma sa plang dupa mami

L-am lasat pe David cu bunicii de la Arad pentru (cat mai mult timp din) vara asta. Motivele ar fi multiple: ei il vad foarte rar asa ca merita mult timp cu el. Si David merita sa petreaca mai mult timp cu ei, pentru ca trebuie sa existe un echilibru. Ii face bine sa fie fara parinti pentru o perioada mai lunga, pentru ca nu vrem sa crestem un copil supra-lipicios care nu rezista 5 minute fara mami. Nu in ultimul rand, dupa multe imbolnaviri si para-imbolnaviri, ii face bine sanatatii cat mai mult timp in natura iar la Arad are parte de asta. Si la final, meritam si noi cateva saptamani de respiro ca sa ne punem putin neuronii la loc dupa o perioada stresanta.

Dar ajunge cu justificarile, sa trecem la subiect. Vorbim de cate doua, trei ori pe zi la telefon si e plin de perle emotionale, o face pe Lavinia cu lacrimile. Spicuim din meniul zilei:

- Bunica, lasa-ma sa plang dupa mama!

- Bunica, mi se pare ca o aud pe mama pe scari. Deschide usa!

- Bunica, ma gandesc la mami!

- [uitandu-se la o poza cu noi doi] Ce faci mami? Ce faci tati? Sunteti bine?

- [uitandu-se la o poza cu Lavinia] Ce faci mamica mea scumpa? Esti la munca?

- Si totusi, nu vine mama de la munca?

- rontaind din doi morcovi (unul mai mic si unul mai mare) Bunica, i-am mancat pe mami si pe tati!

Uite unde s-a ascuns poetul:)

Si una mai barbateasca, pentru ca avem si asa ceva:

- Tati, azi am facut pisu la olita.

- Si caca nu faci?

- Nu, ca nu vine.

- Nu mai minti, ma mincinosule.

- Bunicaaaaa (razand cu gura pana la urechi), a zis tati ca sunt un minsinos.

One thought on “lasa-ma sa plang dupa mami

Leave a Reply