Jurnalul lui David – Dimineata

E sase jumate. Le suna telefoanele amandurora si amandoi sar sa le opreasca. Zece minute mai tarziu imi dau seama ca nu le-au oprit ci le-au dat snooze. E sase 40, iar suna amandoua telefoanele. Nu vreau sa ma trezesc. Nu vreau sa ma trezesc. Nu vreau sa ma trezesc. Iar ei nu vor sa inteleaga. Nu-i nimic, ei ma dau jos din patut iar eu le aprind lumina ca sa stie ca nu e cale de intors. Nu ma intorc nici eu in patut, nici ei nu se mai intorc in pat.

Nu vreau sa schimb pampersul. Tine de cald si pe deasupra trebuie sa ma schimb de toate hainele. De ce nu putem sa mergem la gradinita in pijamale? De ce nu se inventeaza pampersul care nu are nevoie sa fie schimbat? De ce exista dimineti? De ce nu ma pot satura de desene animate si ciocolata? De ce am atatea intrebari existentiale la varsta asta?

Nu vreau sa mananc oua ochiuri. Vreau sa mananc paine cu unt si cu miere sau lapte cu cacao si pe deasupra cu ciocolata din aia despre care ma mint ca nu mai e dar toata lumea o vede in dulap iar ei cred ca eu sunt fraier si nu stiu sa deosebesc ambalajele. Da, aveti ciocolata mincinosilor. Aveti si vreau in lapte. Altfel, laptele ajunge pe covor.

Sau nu ajunge pe covor…ca s-a uitat tata urat la mine.

Nu vreau ghete, nu vreau geaca, nu vreau la gradinita. Vreau sa ma uit la desene, vreau in scaunul din masina sa dorm acolo daca nu ma lasati sa dorm in patutul meu. Nu-mi place muzica asta din masina. Imi place ca e cald si pot sa dorm. De ce nu se inventeaza gradinita la care sa poti dormi tot timpul? De ce sunt atat de multe masini? De ce o ia tati pe linia de tramvai?  De ce am ajuns asa repede la gradinita? Nici n-am apucat sa dorm cum trebuie.

Leave a Reply