Jucarii

M-am gandit de mai mult timp sa scriu despre jucariile lui David pentru ca este un subiect destul de comic. Am uitat ceea ce e bine, oarecum, pentru ca a trecut timp si s-au mai strans jucarii.

First of all, David nu e genul de copil care sa se dea in stamba dupa jucarii. Il are pe iepurila (de fapt, are doi iepurila) cu care doarme si cu care a dezvoltat o relatie absolut fantastica. Iepurila este singura jucarie pe care o cere insistent atunci cand nu o vede, pe care o strange la piept si cu care el se simte in siguranta.

Are o cutie de jucarii – pufosenii, jucarii de lemn, de plastic, jucarii educative, carti touch-and-feel, baloane, jucarii care canta – cu care isi incepe tura de dimineata. O rastoarna pur si simplu si distractia cea mai mare e faptul ca sunt multe, colorate, cad si se imprastie. Chaos is fun. De la cutia de jucarii, se muta la dulap, la servante, la cosul de gunoi, la biblioteca, la cutia cu pampers. Jucariile pentru el sunt doar un element din ritmul lui de joaca, pe acelasi picior de egalitate cu incarcatorul de iphone pe care il scoate din priza in fiecare dimineata sau cu uscatorul de par pe care il scoate din comoda. Jucariile ar putea sa nu existe, dintr-un anumit punct de vedere. Surogate exista, uneori chiar mai fun decat ele.

Si ca am ajuns la surogate, e momentul sa le insiram. Adevaratele jucarii, cele dupa care plange, cele care il pasioneaza – nu poate sa treaca o zi fara sa puna mana pe ele: lingura de lemn – are o pasiune nebuna sa dea cu ea in tot ce apuca, cred ca il ajuta si la coordonarea miscarilor mainilor. Nu trece o zi fara ca cineva sa nu ia o lingura de lemn de la David. Oalele, castroanele – tot ce face galagie, ce poate fi rasturnat, tot ce zdrangane si mai nou, toate chestiile in care se poate baga si poate fi tras pe covor ca si cu sania (numai o minte ca a mea a putut sa nascoceasca jocul asta si numai o minte ca a lui putea sa se sincronizeze cu a mea). Iphone – o sa il strice curand. SI ca suntem aici, incarcatorul de la iphone pe care il verifica sa fie one piece dimineata si seara, cel putin cate o data. Si lista continua: Foarfeca, uscatorul de par, routerul (si pe asta o sa il strice curand), bratarile de cauciuc, stick-ul usb, telecomanda (marea lui pasiune), bateriile, patentul, ochelarii Laviniei, ochelarii 3D pe care i-a rupt, sticla de ulei sau cutia cu praf, punga cu servetele umede, magnetii de pe frigider. In incheierea listei, jucariile aspirationale – cele pe care le cere dar nu le primeste niciodata si il enerveaza – betele de urechi, orice cutie de medicament, lichid, praf sau pastile, cartile, portofelul, degetele de la picioarele lui tata, laptopul, cablurile de internet, canile, lumanarile.

Asta e imaginea de ansamblu a jucariilor unui baiat de 1 an. Ca sa stiti ce s-ar putea sa vi se intample si voua in cativa ani. Despre locurile lui de joaca am sa va scriu alta data. Alea sunt hardcore moldovenesc.

Leave a Reply