Fuga de acasă este sănătoasă

gfdgfdgAm fugit și eu de acasă de câteva ori în viața asta. Uneori a fost comic, alteori nu. Depinde unde era casa și unde fugeam. Cea mai deasă și punkistă fugă de acasă era vara. Aveam 12-13 ani, stăteam la bunica, la Adjudu Vechi, și mă anturasem cu niște puștani de vârsta mea care erau mai bagabonți. Nu mă mai jucam cu cei de pe strada mea pentru că erau plictisitori și m-am aventurat câteva străzi mai încolo, dincolo de intersecția aia de mă speria tare. Unu stătea aproape de cimitir de începusem să ne facem veacul pe acolo și alți în marginea satului, de începusem înțelegeți voi. Fugeam la Siret, era aproape, n-aveam voie pentru că era periculos și fugeam. Ei aveau bicicletele părinților, eu mergeam pe portbagaj și țineam undițele și setcile. Uliță de piatră, soare sus pe cer, fugeam la Siret. Era mare și periculos, băieții mai mari făceau baie la casa de apă sau săreau de pe pod, gâște, rațe, ei se îmbăiau toată ziua, eu pescuiam. Veneam acasă seara cu o pungă de pește și bunica mă bătea. De câteva ori, până s-a plictisit și m-a lăsat în pace. Și apoi am făcut pneumonie și a trebuie să mă trimită la București. Acum mă gândesc că dacă David va vrea vreodată să fugă de acasă, trebuie să îl conving cumva să mă ia și pe mine.

One thought on “Fuga de acasă este sănătoasă

  1. super! și pe mine m-a bătut bunica că m-am dus la baltă la pescuit. m-a prins o ploaie torențială cu grindină și am venit cu un singur pește. era primul pește ce l-am prins în viața mea! aveam vreo 8 ani.

Leave a Reply