Education, education, education&war

Uneori mă întreb dacă o să am răbdare destulă încât să-l cresc pe David așa cum trebuie. Cred că în niciun alt domeniu vorba târguiala de acasă nu e cea din târg nu se aplică așa bine ca în creșterea copiilor parenting.

Nu mai e o mogâldeață, a trecut de mult timp de stadiul unde îl pui acolo înțepenește. Sunt momente în care văd sfidarea din privirea lui, văd curajul și provocarea și sunt sigur că și el îl vede pe Smaug în privirea mea. Și suntem ca doi cocoși în arena din grajdul unui mexican, care duc un război psihologic. Cine clipește primul pierde. Asta e inocența lor?

E o fază și va trece e o scuză bună. Dar ține până pe la prânz. După prânz rămâne fără scuze. Am văzut și am trecut prin destule momente psihologice dure și îmi păstrez sângele rece dar David are momente în care de la cei 50 de centimetri ai lui mai are un pic și mă domină, pe mine, cel care de obicei domin. Dacă moștenește tăria asta de la mine? Educația lui va fi educația mea, luptele cu el vor fi luptele cu mine. Să mă înving și totuși să înving. Și mai sunt și două întrebări care nu-mi dau pace: 1. Cum îl dezveți de datul cu fundul de pământ? și 2. Cum îl înveți la oliță?

P.S. Am găsit și un album de muzică bun. Cu nume predestinat: Education, education, education & war.

One thought on “Education, education, education&war

Leave a Reply