Dumbrava cu margaritar 2016

Am fost in weekend la un concurs de ciclism, Dumbrava cu Margaritar, in padurea Comana, spre Giurgiu. Am fost impreuna cu cei mai misto coechipieri (Catalin, Alexandra, Marius si Paga). Cum a fost?

Well, au avut o parcare mare in care au intrat sute de masini, aranjate frumos, cu loc de acces, fara inghesuiala, cu stewarzi peste tot. Big up.

Zona de start organizata foarte bine, spatiu larg, destula mancare si hidratare pentru toata lumea, chiuvete de festival, loc de spalat biclele, masaj. Big up.

S-a dat startul in valuri, conform categoriilor clubului Riders. Noi am bagat la traseul de 21 de km (desi eu as fi vrut 42), nivelul 3 (din 4) unde s-au inscris 360 de oameni si au luat startul vreo 300. Mi-a placut regula cu “daca iei startul cu alta categorie, alt nivel, esti descalificat din start”. A fost ordine, fara busculade si cazaturi la start.

- In schimb, traseul a fost o supriza completa pentru cei care nu au mai fost la Livada cu Margaritar. Multe zone de pushbike si sleauri uscate si adanci pe aproape jumatate de traseu. Eu am luat o cazatura la km 3, am alunecat pe un sleau si am dat cu capul de copac de am fost out-of-use cateva secunde. A fost destul de hardcore dar doua zile mai tarziu dincolo de zgarieturi sunt in regula.

- Foarte misto mixul traseului, poteci single-track, zone cu pietris, pante lungi (60.5 km/h – max speed), nisip, camp. Totul super-uscat, ceea ce a facut ca aderenta sa fie marea problema.

- Pe traseu doua puncte de hidratare, dintre care pe primul nu-l vedeai deloc. Pe caldura aia mai mergea cel putin un punct. Aici au dat chix. Ultimul punct era pe la km 15-16, fix inainte de camp, destul de departe. 

- Voluntari din km in km insa habar nu aveau la ce km sunt. Dupa 16, voluntarii de la 17 mi-au spus ca sunt la 11 iar ultimii doi mi-au spus ca mai e doar 1 km pana la finish.

- Mi s-au confirmat doua idei: 1. Mai am mult pana la nivelul la care cred ca sunt. 2. Nu sunt un tip prea tehnic ci mai degraba de viteza. Pe ultimii km (camp) am depasit cel putin 30 de rideri, recuperand cam tot ce am pierdut la cazatura (vreo 3-5 minute). Ce-i drept si strategia mea m-a aruncat in spate, avand in vedere ca nu stiam profilul traseului. Am tras tare la inceput ca sa prind o roata cat mai in fata, dupa care sa stau pe zonele stramte din padure iar dupa primii 4 km de urcus (push bike!) si cazatura nu mai stiam pe ce lume sunt si ma depasisera aproape toti.

- Am terminat pe 108 (1.19’08″) una din cele mai grele curse din viata mea, am plans la finish, pentru ca am patimit foarte mult din cauza caldurii si a pamantului uscat si a sleaurilor nasoale.

- Toata echipa de baieti a terminat intr-un interval de 6 minute, which was great, la nivelul nostru de experienta mtb (a se citi aproape zero).

- Big up pentru Alexandra, care nu a mai fost la niciul fel de concurs ciclistic, ever, si care a terminat si ea in prima jumatate a clasamentului.

- Ne-a exorcizat traseul asta. Efectiv, exorcizat.

Leave a Reply