Dupa doua luni

Am inceput de doua ori articolul asta si l-am sters dupa jumatate de pagina. Asta e numarul 3. Am incercat o introducere misto despre singuratate apoi singuratatea m-a mangaiat pe cap si a zambit: puisor, ce faci tu aici?

Sunt cateva lucruri pe care le-am descoperit in ultimele doua luni, de cand sunt singur cu David, acasa. Am nevoie sa le pun aici ca sa ramana si sa ma mai impiedic de ele cand o iau pe coclauri:

1. I can do this. Mi-am spus asta dupa prima luna. Da, pot sa spal haine (spala masina), sa le aranjez in dulap si sa stiu la orice ora unde e tricoul lui preferat si care sunt jucariile pe care le-a ascuns. Pot sa-l schimb, sa-i citesc povesti, sa-i dau de mancare si sa suport figurile la masa (Doamne! cate figuri poate sa faca la masa, doar la masa!), pot sa-l linistesc, pot sa-l tin sub control singur la cumparaturi sau la drumuri cu masina. I can do this. Pot sa scriu o schema de tratament pe o foaie si sa ma tin de ea, pot sa ma trezesc singur de 5 ori pe noapte cand are febra, pot sa aranjez hainele si cartile in fiecare zi. Singur. I can do this. Nu spun ca nu e greu, asta e o alta discutie (iar vine…puisor….) dar se poate. Ad to it major changes at work.

2. Asta are legatura cu #1: Cred ca am inceput sa ii inteleg pe parintii singuri. Nu vreau sa intru in nuante, insa m-am gandit mult in ultima vreme la persoanele pe care le cunosc si care sunt parinti singuri: un cuplu prieten cu doi copii de varsta lui David unde el e in UK la lucru, o colega care e single-mom la o fetita de 6 ani. Sunt niste lupte interne (le-am experimentat si in vara cand am stat in Bucuresti doua luni fara David) pe care nu vreau sa le mai traiesc. Bai, e rau sa te invarti in singuratate ca lingura in ceai. E greu si departe de copil si cu copilul de unul singur. Fiti buni cu oamenii astia, intrebati-i de bine si aveti grija de ei.

3. Tremuram tot de frica saptamana trecuta, cand m-am dus cu David si bona la medic (dimineata il lasasem ok acasa, la 14.00 tusea si avea febra). El are fond mai fragil si cu orice tuse trebuie mers rapid la doctor, nu intru in detaliile astea, insa sa mergi singur la doctor cu un copil si ala sa inceapa:

Cum tuseste? Pai…pe gura…asa tare

Cand i-ati facut ultimele analize? Stai asa ca stiam….toamna trecuta sau in primavara? Nu mai stiu, maica-sa stia asta. Stati asa domn doctor ca suna telefonul 

Ce tratament ii dati? Unde doarme? In pat…cu mine.

E mare, de ce mai doarme in pat cu dvs? Bai, ma lasi? Ce e cu intrebarea asta? Suntem doi baieti singuri, lasa-ne in pace.

Am zis ca o sa scriu un eseu dupa toata experienta asta de 4 luni singuri (mai avem 2) insa nu stiu daca o sa o fac. De fiecare data cand am parte de o experienta care ar putea fi memorabila, sunt atat de preocupat de a o inchide in mine sau suntem atat de prinsi noi de moment incat prefer sa construiesc o casa din lego….feeling me? Azi am lipit niste poze pe coltul unui perete – pentru ca avem niste poze frumoase de la ultima plimbare pe la sighisoara si sovata si pentru a acoperi niste urme de acuarela – si mi-a zis ca ii place cand facem lucruri impreuna. Oricum le facem numai impreuna, nu am de ales. 

E ca si cum am luat-o de la zero, din nou. El s-a nascut din nou si a aparut in viata mea din nou, iar trebuie sa ma gandesc ce lapte praf sa iau doar ca nu mai e lapte praf ci o lista lunga de cumparaturi pe care o scriu, sambata in carrefour, in timp ce el sta si se uita la standurile cu animale de la Maxi Pet. Stiti ce exercitiu de atentie si imaginatie e sa planifici micul dejun pentru toata saptamana?

In alta ordine de idei, White Lies au scos un album absolut minunat. Absolut minunat.  Friends.

Leave a Reply