Dez-gust de București

În niciun alt moment spiritul de sălbăticie al bucureșteanului nu se activează mai tare ca atunci când în autobuz urcă un aurolac/țigan/homles care pute. Și sunt sincer când zic că pute, nu miroase urât. Am văzut oameni bătuți, înjurați cu ură și împinși afară din autobuz pentru că miroseau. O să spuneți că nu au dreptul să călătoreasc pentru că nu au bilet și că cine plătește bilet are dreptul la o călătorie civilizată. Dar arătați-mi un autobuz sau un tramvai cu 100% din călători fiind corecți. Un tramvai. Iar de obicei, cei care nu au bilet sunt și cei mai violenți. Mă scârbește enorm animalul din noi. Pe unii îi excită.

Se duce zăpada. Era și cazul. Mormanele de zăpadă de la colțuri sunt cele mai jegoase chestii pe care le vezi plutind pe trotuare. Au devenit mormane de noroaie. Deszăpezirea, ca de fapt orice altă acțiune a primăriei și a mumiei care o conduce, s-a făcut în cel mai mare mișto posibil. Cine îl mai votează pe Oprescu poate să se mute la Vicșani. Sufletul orașului sunt oamenii iar în primăvara asta, sufletul e plin de jeg.

Tot în transportul în comun sau pe stradă, oamenii nu își mai cer scuze când te calcă pe pantofi. Toată lumea se face că plouă, nimeni n-a simțit că a călcat pe o suprafață moale și denivelată. Ne sălbăticim pe zi ce trece.

Uite un lucru frumos.

Leave a Reply