De ce il implic pe David in cat mai multe activitati

Cred ca momentele pe care le petrecem impreuna trebuie sa devina experiente. Atat pentru el cat si pentru mine. Sa ma explic.

Are aproape 4 ani insa stiu foarte bine cum s-au derulat primele 3 zile din viata lui. Timpul a trecut super rapid. Il implic pe David in cat mai multe activitati pe care le fac pentru ca nu voi avea mult timp cu el. Citeam un articol zilele astea care calcula asa: Ai doua saptamani vara si doua iarna pe care le petreci in vacanta cu copilul tau. Practic o luna pe an. Considera 14 ani varsta in care va renunta la vacantele cu tine si va trece la cele cu prietenii. Deci de la 4 la 14 ani vei mai avea 10 luni de petrecut cu el. 300 de zile. Bine, e un calcul minimalist si poate fi contra-argumentat usor insa bottom line: avem foarte putin timp cu copiii nostri in conditii de sanatate perfecta (insa cine poate miza pe asta?). Asa ca prefer ca daca fac curat sa ii cer sa ma ajute, sa il iau cu mine la cumparaturi sau cand mai am treaba seara prin oras (saptamana trecuta l-am luat cand am livrat niste miere seara pe la 10 la sediul USR sector 1), sa il am langa mine cand mai stau pe laptop sau citesc, chiar daca ma intrerupe din 3 in 3 minute. Si nu ma intelegeti gresit: am cu cine sa il las si la cine sa il pasez: are bona si bunicii langa el.

Este un stimulent intelectual pentru el. Faptul ca e expus la oameni, momente si informatie adecvata lui il ajuta sa se dezvolte. Creierul lui e ca un burete. Orice informatie o strange. Tot ce trebuie sa fac este sa-l provoc sau sa-i starnesc curiozitatea. Asa ca da, intreaba-ma si hai sa vorbim despre etichetele hainelor, despre culoarea semaforului, despre diferenta dintre sticla si plastic, hai sa lipim harta lumii pe perete impreuna chiar daca nu o punem dreapta, hai sa te uiti cum iti spal olita, hai sa vezi cum se umfla spuma de ras cand iese din tub. 

Il invata cu ordinea. Copiii au nevoie de reguli clare pe care sa le urmeze. Psihologic, le ofera liniste si echilibru. Atunci cand stiu ce au de facut sunt mai relaxati si se concentreaza mai usor. Suprinzator pentru cei care care promoveaza unparentingul dar regulile explicate si respectate (de ambele parti) il ajuta pe copil sa se dezvolte cognitiv.

Il responsabilizeaza. Eu dau cu aspiratorul, tu iti strangi legourile. Nu invers. Poate te las sa strangi cablul sau sa apesi butonul de on/off dar eu nu ma ating de legourile tale, sunt responsabilitatea ta. Nu imi iese mereu si uneori il mai ajut insa e important sa se invete cu responsabilitatea, n-am nevoie de un spoiled brat la usa mea. Da, il spoiluiesc cat vreau insa moneda are doua fetze: jucariile lui sunt responsabilitatea lui. Daca mergem undeva si uita sa si le ia nu vreau sa il aud plangandu-se ca nu are jucarii. 

Toate astea de mai sus il vor ajuta sa fie independent. Si imi doresc de la el sa fie un om bun si responsabil si un copil independent pe drum. Lucrurile se adapteaza din mers, stiu ce nu ii place si el stie ce nu imi place mie, stim amandoi cand celalalt e suparat sau sare calul. Important este ca orice moment sa fie unul care sa ne faca sa vorbim sau sa invatam ceva. Nu doar el invata ci si eu invat pentru ca deschiderea mea catre el si timpul pe care il dedic (niciodata destul) il face si pe el sa se deschida si asta intareste relatia dintre noi. 

Va veni o vreme in care va deveni independent de noi. Cand? Habar nu am. Va veni o vreme in care va avea secrete si lucruri de ascuns. Nu neaparat bune, pentru ca din principiu nu ascunzi lucrurile frumoase. Va veni o vreme in care va avea esecuri, emotionale, fizice, intelectuale. Cand o sa fie bullied (sau o sa devina un bully), cand o sa ii franga o pustoaica inima, cand o sa fie nedreptatit sau o sa fie martor la o tragedie, cand o sa se rataceasca prin viata, cand o sa fie apasat de framantari, o gramada de lucruri nasoale. Pentru momentele alea vreau sa aiba cat mai multe amintiri cu mine, pentru momentele de singuratate, cand o sa il descopere pe Cioran, vreau ca intre noi doi sa fie atat de multe capete de pod incat sa stie ca aici e plasa lui de siguranta, aici nu e judecat, aici poate sa planga pana nu mai stie de el, aici are cu cine sa vorbeasca si sa glumeasca si chiar daca suna cu taxa inversa cineva ii raspunde la telefon. Pentru ca doar amintirile raman din noi. Si vreau ca si el sa faca la fel cu copilul lui.

Leave a Reply