David! David! David!

Ieri în Parcul Kiseleff, la locul de joacă, David a explodat. Din momentul în care a intrat și până a ieșit, în lacrimi, a uitat că îi era foame și sete, a uitat de părinți, a uitat de tot. Nu l-am văzut niciodată atât de tripat. Dar, revin la subiectul principal. Pe un podeț pe care alerga el în stânga și în dreapta, se atinge de un puști de vârsta lui și aud:

- David, dă-te la o parte, nu lovi băiatul.

It wasn`t me.După 20 de secunde, se lovește de un băiețel de 4-5 ani, mai răutăcios, care îl mai și articulează peste mână, intenționat. Ăsta se oprește, se uită la copil, la maică-sa, la mine și zice, cu delay Au…dar  mama copilului strigă:

- David, fă-i loc băiatului.

Și după, aud undeva în spatele meu:

- David, nu mai alerga așa repede.

Patru Davizi pe cinci metri pătrați, în parc. Un vis în vis în vis în vis în parc.

Și apoi mi-am amintit de topul ăsta și am râs. Pentru că David s-a născut în seara de Sf. Andrei iar asistentele nu puteau să înțeleagă de ce nu vrem să îi spunem Andrei. Bine, nici Ioachim nu i-am spus, cum am vrut eu, pentru că nu m-a lăsat maică-sa dar asta e altă poveste.

Mă întreb…cu atâți Davizi oare cum va fi la grădiniță? Inception.

4 thoughts on “David! David! David!

  1. Frate-mio s-a nascut de sf. Constantin si Elena si toate moasele si asistentele erau cu gura pe mama sa ii puna numele Constantin. Oare cum ar fi fost sa am un frate Costel? Andrei e chiar fain.
    Eu in toata copilaria si adolescenta mea nu am intilnit pe nimeni cu numele meu, si apoi parca dintr-o data au rasarit peste noapte o mie de Lavinii.

Leave a Reply