Bataia e rupta din rai

1 (7)Am citit postul asta si mi-am dat seama, trecand prin emotia scrierii (pe care eu cred ca doar un tata de fata o poate atinge la nivelul asta), ca omul asta are absoluta dreptate.

Ideea e in felul urmator. Nimeni nu te enerveaza cum te enerveaza un copil, cum te oboseste, cum te umple de angoasa atunci cand nu te asculta/face ce vrei tu. DAR copilul are puterea de a te dezumfla complet intr-o secunda, imediat dupa ce te-a umplut de nervi. Needless to say, pe mine nu m-a dus nimeni de la o extrema la alta cu asa usurinta cum o face David. E o clepsidra fantastica si ma poate intoarce si pe mine, intr-o clipa, de la o emotie la alta.

M-am batut si eu cu altii in scoala, am luat si eu bataie, am dat si eu bataie, insa niciodata nu am sa il pun pe fiul meu pe acelasi taler cu cei cu care, prost fiind, ma bumbaceam – doream sa ne hotaram care e mai prost. Se presupune ca trecand prin ani ar trebui sa evoluezi.

Bai, eu cred – si asta din ce am experimentat in primul an de viata cu copil – ca dincolo de curiozitatea si caracteristicile specifice varstei, momentele de neascultare ale copiilor provin dintr-un background in care eu ca parinte am dat gres in educatie. Mi-a fost lene, n-am avut chef, era mai fun sa umblam amandoi la butoanele de centrala? eram prea obosit sau aveam altceva pe cap? Momentul ala cand trebuia sa livrez exemplu si educatie e aici sa imi dea de furca. Nu mi-am facut timp sa pun lucrurile in ordine cand trebuia? Atunci viata hotaraste ca, da, timp trebuie sa imi fac. Dar asta e parerea mea.

Am avut momentele mele de furie in ultimul an cu David, n-am sa mint. Insa dupa primul dintre ele m-am speriat de mine si mi-am propus, si i-am spus asta si Laviniei, ca daca exista momente din astea, in care simt ca explodez – sa plec sau sa imi spuna ea sa plec. Du-te nene si te calmeaza, du-te si te linisteste! Asta e o treaba pe care am hotarat-o noi, intre noi. Inside job.

Nu vreau sa vad in ochii lui David frica fata de mine, vreau sa vad curiozitate, vreau sa vad dragoste, vreau sa il educ nu sa il sperii iar treaba mea, ca parinte, este sa gasesc calea prin care educatia asta sa fie facuta cu dragoste si eficienta. Voi primi de la el tot ceea ce i-am oferit. Bataia nu e nici dragoste, nici eficienta. Treaba mea e sa construiesc, un cadru in care el sa se simta safe, o familie care sa implineasca nevoile emotionale ale tuturor, treaba mea e sa fiu acolo cand ei au nevoie – de tata sau de sot. E greu, e foarte, foarte greu insa de aia suntem barbati – ca sa facem lucruri grele.

Ajunge, o dau in altele insa, pentru moment, ma bucur ca mai sunt oameni care cred ca primul lucru de care are nevoie un copil e dragoste.

One thought on “Bataia e rupta din rai

Leave a Reply