World Poetry Day

De ziua internațională a poeziei, ceva mai recent:

 

Visam razant în milioane de culori, cu viteze răpitoare care ne fac ochii să lăcrimeze.

Și lacrimile întinse pe piele să se întărarească pe gâturi.

 

Sunt atât de minunate gâturile femeilor pe care le-am iubit,

ele îmi spun cine am fost și cât am sărutat

și în viteză îmi amintesc cine sunt, pe drumul către adâncul inimii mele.

 

Când râurile de sub noi se vor întâlni și se vor împleti în miliarde de metri cubi

cine va ști dacă eu am mai rămas sau dacă tu ai mai putut să stai,

dacă ochii se închid mulțumiți și mândri de iubirea pe care ne-o purtăm,

dacă o clipă stă cât o mie de ani și dacă ne mai pot salva cuvinte.

 

Sau poate numai eu am nevoie să fiu salvat,

să fiu oprit și să-mi strângi lacrimile în lacuri

unde să pun la ruginit motoare, arcuri, semafoare.

Sau mă întind pe spate și de pe cerul gurii să cobor stoluri de păsări fantastice

pe care nimeni nu le va desena vreodată.