Trei greșeli pe care le facem în creșterea copiilor

Folosesc persoana a treia plural pentru că nu am dat ideile astea singure din rateurile mele ci am mai întrebat și eu pe ici pe colo, în stânga și-n dreapta, pe la tați și mame de la câteva luni până la câteva luni. Cred că suntem mulți, cei care ne-am dat seama de greșelile pe care le-am făcut înainte de nașterea copiilor și pe care acum trebuie să le adaptăm. Nu că ar fi mare greu.

- Credeam că vom avea destulă răbdare. Înainte să se nască David, m-am pregătit emoțional pentru tăticie. Nu doar că îl așteptam dar doream să petrecem momente împreună după, bonding stuff, îmi doream să facem chestii și să dezvoltăm o relație. Nu mă înțelegeți greșit, vreau în continuare toate lucrurile astea dar înainte să se nască, credeam că e de-ajuns, credeam că voi accepta mulțumit toate trăsnăile și fixurile copilului iar el îmi va răspunde la gest cu liniște, cumințenie și prietenie. Nu, niciodată nu vei avea destulă răbdare. Copiii sunt adevărate concursuri de strongest-man în materie de răbdare. Da, aici e provocarea vieții, faptul că educația devine și auto-educație, însă niciodată nu vei avea atâta răbdare pe cât crezi că vei avea.

- Credeam că vom fi destul de creativi. Cu o fereastră de atenție care durează de la 0 secunde până la un minut-două, David e un munte de creativitate în materie de cerințe și un munte de plictiseală în materie de ofertă. O mică depresie intervine în momentul în care devin capabili să-și amintească faptul că nu le-a plăcut să vă jucați cu boabele de struguri sau buretele de vase. Directori de creație, petreceți puțin timp cu o haită de puradei pe care trebuie să-i întrețineți.

- Credeam că dacă le vom citi, automat vom ști. Da, sunt împotriva trainingurilor exagerate și a cărților care propovăduiesc succesul în 255 de pași, dar i`ve read some good books on parenthood și nu e ca în cărți. Iar problema asta are două motive: unul e așteptarea mea ca părinte că o carte va umple lipsurile sau va înlocui neîncrederea în instincte și doi: mk-ul care spune că doar acum, doar această carte îți va oferi soluția așteptată.

Așa văd eu treaba asta. Așteptările pe care le ai de la tine, de la el, de la contextul pe care îl creați și relația pe care o dezvoltați trebuie să fie în permanentă adaptare. Nu spun să nu ai așteptări, însă e mai important să te adaptezi pentru a scoate din toate lucrurile maxim posibil. Inclusiv din educația copiilor.

Povești de la plajă

Nu că mă laud, dar arătați-mi un tată mai fericit cu copilul la plajă.

- David, intri în apă cu tati? – Nu.

sau

- David, mergem în apă? – Nu.

sau

- David, intrăm în mare? – Nu.

În rest, cel mai haotic trafic e în CT-Mamaia, în Vamă era full și apă jegoasă. Între Eforii, pe stânga, unde sunt vilele alea de două, trei etaje în linie e minunat. Plaje curate, apă curată, intrare bruscă în apă, liniște, nu e aglomerație.

Dacă-l vezi pe stradă poți să fugi

Lucruri care mă fac super-atent în trafic. Nu doar atent, ci hipervigilent, pe principiul ”se poate întâmpla ceva dintr-un moment în altul”.

Dacă sunt pe bicicletă.

- Mașini cu numere de Bulgaria. Întotdeauna mă gândesc că oamenii ăștia nu au nicio treabă cu regulile de circulație și dacă m-ar lovi în următoarele secunde ar pleca liniștiți mai departe.

- Din același motiv, sunt super atent și se poate să opresc sau să trec pe trotuar când văd bmwuri pisicuțe sau mașini conduse de țigani sau puștani cărora nu le-a dat nici măcar mustața. La mine în cartier, țiganii conduceau mașini pe la 14 ani așa că i know i should stay away from them. Mari șanse să nu aibă carnet deci să nu le pese că dau peste un biciclist.

- Mașini vechi, tarabe. Am văzut o dacie de Giurgiu care strângea fier vechi cum a dat peste unu cu bicicleta și a plecat mai departe.

- RATB și taximetriști. De ăștia fug ca de santana. Nu am spațiu de stocare ca să povestesc prin câte am trecut și cu unii și cu alții.

- Gagici la volan! Doamne! Don`t even get me started. Ferească ce vreți voi, femeile pe care le-am întâlnit eu făceau atacuri de panică dacă mă vedeau pe bicicletă.

Dacă sunt la volan:

- Bicicliști copii. Sau mai rău, de bicicliști copii care merg în gașcă. Abia aștept să treacă de mine sau să facă dreapta.

- Mașini cu numere de Bulgaria.

- Bicicliști cu bicle vechi, dhsuri, mtburi din alea vechi. Chestii care mă fac să mă gândesc…poate îi pică lu ăla roata fix când trece pe lângă mine. Tarabele sunt tot tarabe.

- Mașini de firmă. Poate cei mai dezordonați șoferi. Apropo de asta, dacă îl cunoașteți pe B88VOD, pathfinder alb de la Vodafone, spuneți-i că i-am făcut reclamație la companie după ce 3 zile la rând l-am întâlnit conducând ca o vită încălțată.

Trei ani mai târziu

Pregăteam un post special pentru momentul ăsta cu texte fandosite, metafore și elucubrații însă cu trecerea timpului am descoperit că sinceritatea e cea mai mare aroganță care ne e permisă așa că am să-i dau, cum spun eu, dintr-o suflare.

În urmă cu trei ani ne căsătoream, într-o locație mișto, colo`n miezul Aradului. Evenimentul în sine a fost doar o haltă pe care ne-am asumat-o în călătoria asta prin viață. Noi ne-am cunoscut în 2007 și uite că după 7 ani se întâmplă zile în care să descopăr lucruri noi despre Lavinia, chiar dacă asta înseamnă o nouă culoare a unghiilor sau o nouă venă sau noi stiluri de argumentare, în fața cărora rămân mut:) În perioada de dinainte de căsătorie, când relația noastră se desfășura pe o întindere de șase sute și ceva de kilometri, ne trimiteam cadouri – cduri cu muzică – homemade – o chestie la care mă gândesc acum și mi se pare foarte mișto. Multă muzică bună am auzit, pentru prima data, de la Lavinia. Așa că dau cu una din cele mai mișto melodii și cea pe care am intrat la nuntă în biserică.

Ar trebui să spun și o chestie comică, asta ca sărbătoarea digitală a celor trei ani să aibă un landmark, ceva. N-am. Mai vreau 300 de ani și găsim glume destule.