Ochii unui puradel

Și specific puradel pentru că nu am găsit un termen mai potrivit prin care să traduc toddler. Asta ca să știți, să nu mă întrebați de ce și cum. Revenim.

La ora șapte dimineața, eu abia văd butonul de snooze pe ecranul iphoneului, buton care e mare cât ziua de duminică. Abia văd dacă Lavinia a deschis ochii. Abia văd lumina de la geam. Știți ce vede un puradel de un an și jumătate, în primele 5 secunde de când s-a ridicat în picioare? Se sprijină bine în tăblia patului ca să nu cadă, scanează camera cu ochii închiși și chiar atunci când te gândești că se va pune înapoi, la somn, se oprește cu fața către bibliotecă, unde la o distanță de 4 metri de el, pe raftul al doilea, se vede un portofel mic și negru și începe, ca din gură de șarpe:

- Banii! Banii! Banii! Banii! Banii! Banii!

Un an jumate și îmi colectează TOATE monedele. Atât de buni sunt ochii unui puradel.

Parcul Mogoșoaia și Parcul Crângași

Nu cred că vă deranjează încă două reviewuri ale locurilor de ieșit cu copiii în București. Poate vă sunt de ajutor. Le țineam de mai mult timp pe astea două iar acum, după un weekend cu plimbări, m-am hotărât să le dau.

1. Palatul Mogoșoaia. Sau mai degrabă Parcul Mogoșoaia, ”contruit” în ”fosta” pădure a Palatului. E un parc foarte mare și foarte bine îngrijit. Hectare întregi de gazon, alei curate și îngrijite, fără crăpături și denivelări, importante dacă sunteți cu cărucioare sau puradel care încă nu știe cum să alerge. Deși au adus asfalt într-o pădure foarte, foarte deasă, și nu mă încântă ideea, au reușit să nu fie atât de intruzivi pe cât te-ai aștepta. S-a tăiat doar ce trebuia, în rest e o plăcere. La intrarea în parc sunt locuri de joacă pentru copii, două sau trei terase cu pretenții și prețuri de restaurante. Am mâncat acolo anul trecut și îmi amintesc faptul că erau scumpe. Pe malul lacului au un ponton drăguț, e și acolo o terasă – cumva în stilul teraselor din zona de nord a Herăstrăului. Pontonul se termină brusc, într-o zonă not so so safe așa că dacă aveți obiceiul să îl lăsați să alerge în fața voastră douăj de metri, aveți grijă pe ponton. Ce e mișto, și asta nu era anul trecut, este că pentru copii mai mari au adus (cum intri în parc o iei pe aleea din stânga) jocuri electrice: mașinute, trenulețul omide, trotinete, chestii din astea. În capătul aleilor dați de zona de picnic iar aici este full în fiecare weekend. Sunt două sau trei poieni mari de tot unde e plin weekend de weekend. În schimb, aleile nu se opresc în zona aia și puteți să mergeți liniștiti până în curtea palatului. Cu parcarea e mai ”greu” având în vedere că e full dar dacă nu vă deranjează puteți să folosiți parcarea cu plată a palatului. Acolo e mai light.  Noi am fost vineri seara, după ploi, și cred că erau cincizeci de oameni în tot parcul așa că ne-am plimbat liniștiți. Overall, e un loc foarte frumos. De mers dimineața în weekend ca să termini până la 12 sau seara. Dacă stai aproape. Cum stăm noi:)

2. Parcul Crângași. E mai mare față de ce mă așteptam iar legătura cu plimbatul pe malul lacului e drăguță și te face să vrei să stai. Are de toate, buticuri cu mâncare și cu jucării, toalete, terenuri de fotbal, saltele de sărit, locuri de joacă pentru copii și locuri de gimnastică pe care le monopolizează bătrânii. Având în vedere că e un parc de cartier, e mereu plin cu oamenii din zona respectivă. Și mulți țigani. E un un zumzet continuu în parcul ăla. E ok, dacă nu ai alt loc de mers și vrei să spargi o oră, două sau pentru o întâlnire scurtă. Plus, parcarea nu e foarte friendly – te descurci cum poți, pe unde poți, mai ales că intersecția de la Crângași e mai ciudată și mereu aglomerată.

L.E. În Crângași am văzut câini, în Mogoșoaia nu. În Mogoșoaia se ajunge și cu RATBul. Mai greu, dar se ajunge.

Lecturi pentru weekend

1. Coldplay lansează Ghost Stories. Album de despărțire, depresivo-tristo-lăutăresc. Au două sau trei melodii decente.

2. IOS7 making you dizzy? Here is why.

3. La fel și Thievery Corporation. E minunat albumul ăsta și bonus! au doar două melodii în engleză. Restul franceză și spaniolă.

4. Am găsit articolul ăsta și chiar dacă nu votez cu Peter Costea, e interesantă abordarea subiectului familiei. Merită citită.

5. Liz Vice – Entrance. Îmi place de mor cum cântă.

6. Cele mai mari greșeli pe care le fac managerii români în afaceri.

7. How to be of value – un podcast de 30 de minute pe care veți vrea să îl ascultați de mai multe ori. I know i did.

8. Documentar – The Killing of America.

9. Din toamnă, un nou serial cu super-eroi. De data asta, Flash. Mi-a plăcut trailerul, până am văzut că apare și Oliver McQueen (Arrow) cel mai ne-super-erou dintre super-eroi. A, și e făcut de aceeași echipă care face Arrow. Din păcate.

10. 15 Place to go before they get famous. Lol! Sofia?

 

Kit de supraviețuire pentru tați – ieșirile la plimbare

Am învățat din ieșirile noastre cu David, că de fiecare dată se întâmplă ca din lipsă de comunicare să uităm ceva important acasă. Ne grăbim, hau-hau, repede, ia copilul, ia aia și hai! După câteva minute, ai luat aia? și aia e. S-a uitat. Sau nu ne gândim că o să avem nevoie de ea. Ultima chestie pe care am uitat-o a fost căruciorul. Concetrat pe scaunul de mașină, am zis că nu e nevoie de el și habar n-am de ce. A trebuit să îl car fie în brațe fie pe jos și a devenit nervos. Nevermind. Fac o listă cu chestii mandatory pe care un tată ar trebui să le aibă la fiecare ieșire la el, ca să aibă cât mai puține bătăi de cap. Și nu doar atât, ci și ca să fie de ajutor atunci când e nevoie.

Cash. S-ar putea să ajungi în locuri în care nu se acceptă plata cu cardul, ca de exemplu într-un parc, la locul de joacă și singurul butic pe o rază de 500 de metri de unde trebuie să cumperi apă, e ăla din parc. Cash, de preferință bani mici. Arătați-mi un chioșc de parc, din ăla de vinde apa la 5 lei sticla de jumate, că acceptă plata cu cardul. Sau bancnote mari dimineața la 10.

Sticla ta de apă. Sau propriul tău plan de hidratare (geez!) care nu implică sub nicio formă sticla lui sau sticla ei de apă (care într-un final ajunge tot în sticla lui). Omule, ia-ți liniștit sticla de ce vrei tu și combină cu punctul 1. Sticla ta și banii tăi. Tot aici ar trebui spus și să te hrănești și să nu mizezi pe ronțăielile din cutia lui. Eu mi-am zis de vreo două ori că o să mușc din banana lui, chiar dacă n-am mâncat acasă, pentru că sigur n-o mănâncă, are și biscuiți și ceai și iaurt și cereale și aia și aia. Îhîm.

Tricou de schimb. Pentru tine. Vomită, tre să-l scoți din coșul de gunoi, din baltă sau de sub mașină. Ia un tricou de schimb, nu e greu și habar n-ai când o să ai nevoie de el. De obicei ai nevoie atunci când ești sigur că n-ai nevoie. Murphy trăiește senil într-un sanatoriu.

 Adidași comozi. Running shoes, gen. Ăștia ar trebui să fie cap de listă. Lasă converșii că la locul de joacă n-o să se uite nimeni la ce ai tu în picioare. Nu fii prost, e plină lumea de proști!

Calmante de care să nu știe maică-sa. O caramea, o bomboană, mai mulți biscuiți, ceva despre care ești sigur că îi place și îl liniștește atunci când nimic altceva nu o face. La David merge cu monezi. Face ca trenul când i le iau dar dacă urlă și nu reușim altfel, o monedă îl calmează pe loc. Peste trei minute, când trebuie să plecăm, vedem noi. Acum am câștigat niște liniște. După 5 minute de urlete, nu o să se mai supere că îi dai zahăr sau cine știe ce chestie interzisă. Are și ea nervii întinși la maxim.

Full battery la telefon. Mai ales dacă e smartphone. Poze, poze peste poze, check-inuri și telefoane și habar nu ai când trece vremea, trebuie să mai stai în parc și ești pe 7%. E important să stai liniștit că orice s-ar întâmpla, poți să suni unde trebuie.

Fă-ți un plan de rezervă pentru locul în care vreți să mergeți. Poate începe ploaia când ajungeți în parc, poate nu îi place și plânge. Cu David am stat 30 de minute la Ferma Animalelor pentru că el începuse să strângă jucăriile de cauciuc ale altor copii și nu făcea nimic altceva. Așa că am plecat pentru că intrase într-ul alt film și nu puteam să-l scoatem. Planul B se întâmplă să fie, uneori, mai bun ca planul A. E treaba ta să te gândești la un plan de rezervă, ea oricum are prea multe pe cap și tu oricum nu-l schimbi atât de repede pe cât o face ea. Fă-te eficient. Pentru toți trei. Eu mereu mă gândesc poate e plin, poate e ceva public acolo și nu e mișto, poate e vremea nașpa când ajungem, poate plânge, poate nu-mi place mie, poate e prea scump.

Gesturi frumoase pentru ea, răbdare pentru el și atenție când vrei să te joci bărbătește. Nu-l arunca în sus dacă te doare spatele. It`s for the best.

Chestii de genul haine de schimb, mâncare, pamperși sunt atât de uzuale încât ne-au intrat amândurora în sânge. Așa că fă-ți singur viața mai ușoară și atenție la detalii. De obicei, alea îți strică ziua.

 

Cu animalul la fermă

Am descoperit și noi apă caldă, știu. Dar Ferma Animalelor e cel mai culeanu loc de puradei care există în București. Atât de culeanu încât la un moment dat mă gândeam că ar fi frumos să petrecem o după-masă pe iarba lor, fără David. Ceea ce înseamnă că locul ăla a impresionat mai mult copilul din mine, crescut la țară de altfel, decât copilul de lângă mine.

Foarte departe Ferma Animalelor, când stai în Chitila și trebuie să traversezi orașul duminică după-masă pe un soare ucigător iar pe Iancului și pe Pantelimon se decopertează asfaltul și se schimbă liniile de tramvai. Am probat cu David scaunul de mașină nr #2, ăla de 11-18 kg, pentru că peste o lună dăm o fugă la Arad și nu am chef să-l aud mârâind șase ore că nu-i place în scaun. Îi place. Mission accomplished.

Eftin la poartă biletul, 9 lei/om iar David moca pentru că are sub 2 ani și distractiv înăuntru. Gazon să stai întins ca râma la soare, umbreluțe, găini la liber să le alerge puradeii, cai (de fapt, ponei), oi, rațe, capre, un struț, plimbări cu poneiul. Băi, mișto. După ce am dat iarbă la patrupede David a pus ochii pe niște căluți de cauciuc, la liber pe iarbă ca să își facă lumea poze cu ei, și a început să îi adune să îi pună unul lângă altul ca la expoziție (1, 2, 3). Am intrat în pământ de rușine când mergea să ia căluții copiilor. Stresante obiceiuri dar până la urmă ce are logică pentru el n-are pentru noi…și invers, ofc. Îmi venea să bag cornul în iarbă și să nu mai plec. Lui David îi venea să plece acasă cu toate animalele alea de cauciuc.

Concluzie: Mișto business.

P.S. Automatul de lapte nu mergea.

P.S.2 Calul verde l-am luat acasă. 4j de lei.

Cu trecerea vremii

Zilele astea ne pregătim de întâlnirea de 10 ani a liceului. O clasă de leneși, nimeni nu comentează nimic pe grupul ăla de facebook, zici că n-au văzut internet. Însă, în seara asta mi-au dat lacrimile citind o întrebare. La comentariile unui document unde fiecare își bagă mailul și telefonul, Raptor, unul din noi, a băgat:

Înafară de Dl Pavel (profu` de mate) și Victor mai este cineva în dreptul căruia nu scriem nimic?

Au trecut 10 ani și unul din noi s-a dus deja.