Walking on water

Relația lui David cu apa e de tipul love-hate. Iubește cada și plânge ca de sfârșitul lumii când îl scoți. La mare îi place la mal și plânge dacă îl iei în brațe și intri cu el în apă adâncă…nu contează că el nu atinge apa. Mai jos, o monstră de David versus bălți. Sâmbătă dimineața, după ce s-a întâlnit cu un melc.

Lucruri pe care le urăsc la fiul meu #1

Vremea asta ploioasă e un moment bun să încep o categorie pe care o țineam în minte de ceva vreme. Așadar, lucruri pe care le urăsc la fiul meu, primul episod, primele patru scene. Evident, adăugirile voastre sunt binevenite. Și nu-mi spuneți că nu aveți chestii pe care le urâți la puradeii voștri.

1. Aruncă cele mai mici și importante lucruri, de obicei în cele mai proaste momente, în locuri în care nu doar lui dar și mie îmi e greu de ajuns. De exemplu, azi dimineață, a aruncat încărcătorul de iphone în spatele patului, de unde l-am auzit eu apoi intrând mult sub pat. Încă nu l-am scos dar diseară cine mută patul?

2. Urăsc să mă tragă de nas. Încă nu știe ce înseamnă intensitate și când mă apucă de nas strânge ca nebunul. Mi-a făcut rană la nas.

3. E mai căpos ca mine. Am senzația uneori că vorbesc fie cu o mână de om care mă sfidează complet, fie cu un măgar, fie cu mine. Iar mie nu-mi place să vorbesc cu mine.

4.Urăsc să-l prind în pat lângă mine și să-mi respire în ureche sau în față. Se pune pe o parte și parcă intenționat respiră mai tare când e lângă capul meu. Într-o noapte am făcut ture, dă-te mai încolo, stai să-ți respir în ureche și ochi, dă-te mai încolo, stai să, dă-te, stai, dă-te, stai.

#cevaseîntâmplă

Tot mai mulți bicicliști în oraș iar asta e bine. Tot mai mulți bicicliști neatenți și iresponsabili iar asta nu e bine. Tot mai mulți copii și tot mai mulți copii needucați pe străzi. Ceva se întâmplă. Bine sau nu, depinde de noi. Depinde de unde ne inspirăm, depinde de ce dăm altora. Depinde de suflet și de buget, până la urmă. N-are rost să ne ascundem de buget.

În fiecare seară, când dau cu ochii de duffyduck (pentru că așa l-am poreclit pe David) ajung, după masă sau înainte, să îmi spun ceva se întâmplă cu băiatul ăsta. Azi a deschis ușa, azi s-a oprit să miroasă florile, azi a pus piciorul pe prima treaptă, azi a zis ”bye” în loc de ”pa”. O maimuță care imită tot. Ceva se întâmplă cu el, evoluează sub ochii noștri iar asta e cea mai mare plăcere a primăverii ăsteia. #cevaseîntâmplă.

E frumos să te oprești și să observi schimbările, să vezi că ceva se întâmplă, în special în bine. Primăvara asta #cevaseîntâmplă ia o formă nouă. Alexandra Ușurelu face concert și lansare #cevaseîntâmplă. Și pentru că e o primăvară frumoasă…apropo, am văzut la o țigancă liliac pentru prima dată azi…pentru concertul de pe 17 aprilie are de dat două invitații duble. Tot ce trebuie să faceți e să băgați o poveste care v-a făcut să exclamați ceva se întâmplă. Primul venit, primul servit.

Cum să amanetezi un Picasso?

Aseară, la Pawn Stars, un tip a adus un o litografie originală de Picasso. Nu a vrut să o vândă ci să o amaneteze. Au valorificat-o la 100k și a amanetat-o pentru 20k, tipul zicea că sunt doar două în lume iar una din ele era la el în garaj. Cu ocazia asta am aflat dobânzile de amanet. 13%. Iar dacă nu aduci banii înapoi în 90j de zile sănătate și drum bun. Cum să amanetezi un Picasso?

Jared Leto regizează de unul singur videoclipurile trupei sale, sub numele de Bartholomew Cubbins. Numele aparține unui personaj de poveste din Dr. Seus: The 500 Hats of Bartholomew Cubbins. Asta pentru că știu că am prieteni care sunt fani 30STM.

A study by researchers at the University of Colorado at Boulder has found that a tendency to procrastinate is affected by genetic factors, which are also linked to a propensity to be impulsive. Suntem făcuți să fim leneși…. 

 

 

Cum să enervezi un publicitar

- Niciodată, într-o întâlnire, să nu îți amintești titlul lui de pe cartea de vizită. Cu cât e mai din sferele înaltului limbii engleze, cu atât un publicitar român e mai mândru și mai dornic să-și arate importanța. Nu contează că e un account dacă pe cartea de vizită scrie Master of Coins, Excels, Powerpoints and Always-On-The-Phone. Sau dacă nu ai întâlniri cu el ci ești doar un vecin de pe stradă și lucrezi la Lidl, întreabă-l din când în când ce lucrează el. Ce face un publicitar?

- Întreabă-l care este rostul Nopții Agențiilor. Dar așteaptă-te la explicații. Și mai întrebabă-l încă o dată care este rostul nopții ăleia.

- Dacă ești publicitar, spune-i că agenția ta are softuri legale și că nu întreabă nimeni niciodată de limita de credite pe dreamstime. Că la tine poți să cumperi cât și când vrei. Și că ai toate updateurile legale.

- Spune-i că nu l-ai găsit pe iqads.

- Dacă îl întrebi unde are agenția și locația nu e cuprinsă în zona Universitate-Romană-Victoriei, plus 1 km maxim în jur, întreabă-l suspicios dacă au și plottere și hală.

- Spune-i că agenția ta are parcare. În curte. Pentru toți.

- Dacă e CS, întreabă-l ce face și după ce îți explică, spune-i: ”Aaa, deci faci forward la mailuri?”

- Spune-i că anul ăsta, pentru că nu se mai face Bestfest, te duci la RockWerchter și întreabă-l tu de ce nu te-ai gândit să faci asta?

- Dacă e digital, spune-i că ideea principală trebuie să vină, întotdeauna, de la agenția de ATL. El doar declinează pe online.

Cam asta am emis eu în zece minute. Alte idei?

L.E. primite la poșta redacție:

- Întreabă-l senin: “Cât costă un rebranding? Așa, aproximativ, să știu și eu.”

- Dacă-i art, întreabă-l: “Adică desenezi chestii?”

- Dacă-i copy, întreabă-l: “Adică scrii chestii?”

- Dacă-i strateg sau orice altceva, întreabă-l doar: “Adică?”

Cum sa nu?

Intreabă-mă de două ori același lucru. Sau de trei ori. Sau pe tonalități diferite. Doamne, cum poate să mă enerveze treaba asta. Însă există un lucru mult, mult mai enervant decât asta. Răspunde-mi de două ori la aceeași întrebare. Sau de trei ori. Sau pe tonalități diferite.

În weekend, trioul familist a fost la nuntă. Întotdeauna suntem alături de prieteni care își sărbătoresc fericirea. În special dacă au fost și ei la nunta noastră și avem o obligație. Fericirea e mai pură atunci când e obligație. Glumesc, la nunta lui Cătălin și a Danei a fost o plăcere. Friends will be friends. Ce vreau să scot în evidență cu asta nu este speechul meu ratat complet, ci faptul că David a prestat doar la biserică (iubesc bisericile cu săli pentru copii) iar pentru perioada de dansuri pe masă și felicitări home, cu bunica.

Niciodată nu mă voi sătura să spun că momentele petrecute departe de copil sunt bestiale. Hate me or not, dar e mișto. Când am văzut câți kinderi la nuntă, întinși care mai de care pe mochetă, danțuind pe ring în figuri de free style, întinzând crayola pe parchet, salivând la pahare….numai David lipsea de acolo. Să tragă de fețele de masă, de rochia maică-sii, să ceara cuțite și farfurii, să mănânce flori, să nu priceapă de ce nu are voie afară (pentru că era un frig de îți crăpa sufletul în tine), să alerge după copiii mai mari care au jucării, să facă mutre la oameni și eu să fac poliție după el. Eeh, no sir, no!  Și mai erau unii cu un bebe de maxim cinci-sașe luni care a prestat în silent mode, ca un erou, până la miezul nopții. Dacă n-aveți grijă de bebelușul ăla, meritați bătuți, băi ăia!

Enfin….azi a deschis ușa pentru prima dată. S-a întins și a tras de clanță. E frumos dar nu prea.