Cum se înscrie un copil la creșă în sectorul 1

Azi am fost să îl înscriu pe David la creșă. Pentru că în noiembrie face 2 ani iar Lavinia trebuie să se întoarcă la serviciu. Cred că birocrația din România are efecte sedative asupra noastră astfel încât atunci când trecem printr-un moment de birocrație care tinde spre zero intrăm în sevraj. Cum se înscrie un copil la creșă în sectorul 1? Cu o copie după certificatul lui de naștere, o copie după buletinul unui părinte și o cerere tip care se completează la fața locului. La fața locului, adică la DGASPC (parter, corp F, registratură), la Arcul de Triumf, în spatele clădirii în care se oficiază căsătorii la sectorul 1. Decât atât. Ți se înregistrează cererea, ți se dă un număr și trebuie să aștepți confirmarea lor telefonică. Bine, până în toamnă mai e destul dar mi-a luat 3 minute, cred.

Creșe în sectorul 1.

Când cauți o mașină

De câteva săptămâni stau pe autovit și pe mobile pentru că îmi caut o mașină. Nu am găsit încă ce caut eu dar nu-i grabă. Ce vreau să scot în evidență sunt lucrurile pe care le înveți într-o astfel de vânătoare.

- Pe autovit nu găsești mașini care au mai mult de 200k de kilometri. Toți românii importă opel astra din 2001 cu 176.000 de km. Din 2001! Dacă te duci pe mobile, din 2011 are rulajul ăla, nu din 2001. Ce învățăm din asta, copii?

- Faptul că nu există vânzător de mașini sh care să nu umble la kilometraj când o aduce de dincolo. Pe mobile totul se vinde la 280-300-320k km, pe autovit la jumate. Simplu ca bună-ziua, la jumate! Nu are rost să te îmbeți cu apă rece la rulaj mic iar vrăjeala cu accept orice test la reprezentanță…nu știu ce să zic, în momentul în care o să-mi iau mașina o să-l duc pe nenicu de mână s-o băgăm pe calculator.

- Vânzarea de mașini nu mai e doar vânzare, o dovedește domnul din Stâlpeni care vinde un Astra pentru care acceptă schimburi și cu materiale de construcții. 20 mc de BCA, anyone?

- Ce nu știu cum să abordez sunt mașinile de firmă care acum sunt pe privat. Am găsit un tip din Iași care vinde un megane luat pe firmă dar în care n-am încredere că n-a dat cu ea în toate gropile.

- 2002 și Euro 4? Serios? Serios?:))

- Dacă anunțul nu e scris corect gramatical, atunci nici vocea și nici creierul din spatele vocii de la telefon nu rulează după acest principiu. Nu știu de ce dar analfabeții nu-mi par oameni foarte corecți, oameni de la care să fiu mulțumit de ce am cumpărat.

Când o să găsesc ce caut, o să vă anunț.

Education, education, education&war

Uneori mă întreb dacă o să am răbdare destulă încât să-l cresc pe David așa cum trebuie. Cred că în niciun alt domeniu vorba târguiala de acasă nu e cea din târg nu se aplică așa bine ca în creșterea copiilor parenting.

Nu mai e o mogâldeață, a trecut de mult timp de stadiul unde îl pui acolo înțepenește. Sunt momente în care văd sfidarea din privirea lui, văd curajul și provocarea și sunt sigur că și el îl vede pe Smaug în privirea mea. Și suntem ca doi cocoși în arena din grajdul unui mexican, care duc un război psihologic. Cine clipește primul pierde. Asta e inocența lor?

E o fază și va trece e o scuză bună. Dar ține până pe la prânz. După prânz rămâne fără scuze. Am văzut și am trecut prin destule momente psihologice dure și îmi păstrez sângele rece dar David are momente în care de la cei 50 de centimetri ai lui mai are un pic și mă domină, pe mine, cel care de obicei domin. Dacă moștenește tăria asta de la mine? Educația lui va fi educația mea, luptele cu el vor fi luptele cu mine. Să mă înving și totuși să înving. Și mai sunt și două întrebări care nu-mi dau pace: 1. Cum îl dezveți de datul cu fundul de pământ? și 2. Cum îl înveți la oliță?

P.S. Am găsit și un album de muzică bun. Cu nume predestinat: Education, education, education & war.

#fieca

Se spune că nimic din ce a fost la vremea lui complet nu poate fi uitat sau evitat. Cred că de aia sărbătorim Paștele. Am găsit o poezie pe care am scris-o prin 2010 despre Paște și mi s-a părut potrivită pentru ziua de azi, deși n-am regăsit inspirați de atunci.

Hristos așteptând (2010)

Barba creşte în linişte,

dar văd cum se îndoaie firele de păr sub mână

când, după aplauze,

îşi prinde obrajii albi într-o menghină de carne 

întinde pielea, apucă urechile, zvârcolește părul

şi toate cad înapoi, prinse de cap, acolo unde le e locul

într-o cădere incredibil de umană care mângâie aerul.

 Umbra lui creşte peste gropi și tufe,

aș putea să o iubesc dar nu mai am lanțuri,

pisicile de mângâiere au fugit, ploile s-au abătut, îngerii s-au retras.

În umbra lui cresc tufe pline de viaţă,

şi umbra lui se întinde cât lumina peste ape

a unui felinar pe care îl agăţi de coama unei bărci cocoșate și pline de pești.

Lumea îi invadează ochii

cum un muşuroi de furnici înconjoară lumea punct cu punct.

Aud în suflet prin apele cu lumină,

e Hristos aşteptând.

Manipulare masculină

Nu mă înduioșez repede cu David. Am o stare de neutralitate continuă, îmi spun că e normal să facă toate lucrurile mișto pe care le face că doar de aia e copil, să crească și să evolueze.  Lavinia e altfel, dar de aia suntem noi doi părinți, pentru că suntem diferiți iar copilul ăsta a luat ce i-a convenit de la amândoi. Apropo de asta, nici nu vă vine să credeți cât de ușor a învățat să urle ca gibonii:)

Însă ieri a făcut un gest care m-a înduioșat complet. Eu eram întins în pat, el se juca cu duplo pe podea iar maică-sa la calculator. S-a ridicat, s-a dus la sertarul cu haine unde avea un hanorac pe care, de obicei, îl poartă pe afară de scandal și tăvăleală, l-a adus la mine și mi l-a pus pe piept, a întins mâna către geam și a început „pa! pa! pa! pa! pa!”. Eeeh, pe mine tot gestul ăsta m-a terminat la inimă. Îmi venea să chiș ochii. Putea foarte bine să se pună în fața ușii și să bâzâie însă și-a făcut timp să ceară frumos, inclusiv să îmi spună să îl îmbrac. Simplu și eficient. Așa că am ieșit afară, am făcut cu mână către un elicopter, am țipat la niște vrăbii și ne-am întors în casă. Când cere așa frumos afară trebuie să te transformi în orc dacă nu vrei să-l scoți. În războiul emoțiilor, a punctat decisiv la mine. Like a man.