Cine sunt eu sa…?

Am gasit postul asta. Nu stiu cine e mama, i-am mai citit doar un alt articol si mi s-a parut prea lung si prea meeeh…eu sunt tata, ma prinde doar pe jumate. Dar spune bine ce spune in articolul ala. Adica, asa vad si eu lucrurile. Nu frate! nu traiesti in 10 pasi pentru succes si nu mi se pare normal sa platesc oameni ca sa imi spuna sa imi descopar sinele si sa ma impac cu el. Nu. Pentru ca e viata mea si e responsabilitatea mea sa make the most out of it. Si e responsabilitatea mea sa ii dau cu + lu ala mic, la final, la tragere de linie.

Iar treaba asta imi aminteste si imi da curaj sa zic o alta chestie pe care am vrut sa o spun din primavara, aici pe blog. Am o prietena, colega de scoala generala cu care m-am regasit dupa ani, pe fb. A nascut la doua luni dupa ce s-a nascut David. Am avut nspe mii de discutii pe mess, in timpul sarcinii ei, cand ma intreba multe chestii despre cum decurge sarcina Laviniei in paralel cu a ei. Apoi, am fost in primavara la niste prieteni care tocmai aveau primul lor copil. Speriati, jale! Ba, da speriati maxim. 

Numitorul comun este ca in ambele cazuri  (dar mai ales in al doilea) am primit o gasca de intrebari care sunau ceva de genul “Cum se face? Ce sa fac daca? Cum sa fac cand?” si m-am simtit coplesit de responsabilitatea unui raspuns corect, ca si cum viata copilului aluia depinde de raspunsul meu. Sa nu ma intelegeti gresit, si eu am avut momente in care m-am speriat de m-am scapat pe mine si momente in care mi-a fost fost frica jale cu David. S-au dovedit a fi spaime de parinte, chestii normale. Si Lavinia la fel, ea e si mai sperioasa ca mine. Dar ideea este ca mie mi se pare absolut imposibil sa ofer solutii celor care ma intreaba despre cum sa isi creasca copilul. Suntem tematori si vrem sa fie bine, si eu am intrebat ce se intampla si cum se intampla, insa fiecare copil e unic. Fiecare solutie e unica. Doi copii nu sunt spalati la fel. Doi baieti nu tusesc la fel. Doua fetite nu dorm la fel. Ce am facut eu cand David a racit nu trebuie sa faca altul. Ce pot eu sa fac e sa povestesc cum am rezolvat eu fara a impune o solutie. Cine sunt eu sa iti spun cum sa iti cresti copilul? Cine sunt eu sa iti spun cum se face? Eu iti spun cum am facut eu si tu tragi concluziile. N-am cerut niciodata si nu voi oferi niciodata solutii despre cresterea copiilor. Am sa ofer experiente si povesti. E o povara prea mare pentru mine sa ma trezesc la cateva zile si sa aud un “Am facut cum mi-ai spus si nu s-a facut bine” sau “Am facut ca tine si i-au aparut bubele alea”.

Imi inteleg prietenii, si eu am trecut pe unde au trecut ei. Am avut alta abordare si mi se pare corecta sa o continui, le povestesc si le spun “Bai, eu nu stiu ce sa faci tu in cazul asta” pentru ca mi se pare un gest responsabil si plin de respect. Atat fata de ei cat si fata de copiii lor.

Compunere: Cum a fost in vacanta de vara

In vacanta de vara, care a avut loc in luna octombrie, a fost foarte frumos. Am vizitat multe locuri interesante, am vazut lucruri frumoase si ne-am imbogatit spiritul….ah! cut it!

Bai, am fost in Belgia si Olanda si a fost frumos. Le iau la liniuta, ca e mai simplu iar la ora asta, dupa ce am trimis mail de plangere la Schiphol spiritul meu romantic e kaput.

1. Am mers la sora-mea, in Belgia, ca sa ma odihnesc. Din punctul asta de vedere am 100% win din vacanta asta. Am dormit, am mancat, am baut, am lenevit ca porcul pe podea. M-am si plimbat. Lavinia nu concepe vacanta fara descoperiri si plimbari si expeditii si etc. Deci sotia a fost multumita? Da! Win si aici!

2. Am zburat cu KLM pe Schiphol pentru ca am vrut sa merg de la Amsterdam pana la Antwerp cu trenul. Doar ca am fost fraier si nu mi-am luat biletele de tren cand erau 56 de euro iar cand am vrut eu sa le iau erau 56 de euro de persoana deci i`m sorry dar nu. Prea mult.  Partea misto e ca am descoperit ca au aia niste autostrazi. Dementiale! 2 ore pe ploaie torentiala din Schiphol pana in Breebos, Turnhout. Dati pe gmaps sa vedeti. M-am simtit ca un taran venit la civilizatie. La Rotterdam erau 4 nivele de autostrazi, ground + 3. Imi pare rau sa o spun dar suntem in urma rau de tot. Rau de tot.

3. Plimbarica? Antwerp, Bruxelles si Amsterdam. De departe Amsterdam castiga. Antwerp e dragut, micut, cochet, linistit. Bruxelles e meeeh..ok. Dupa cateva zile intre flamanzi, cand am auzit franceza in Bruxelles m-am simtit intre oameni. Dar asta e altceva. Cititi pe wikipedia cum aia din flamanzia nu vor sa vorbeasca nici macar engleza la supermarket. Ma rog, asta a fost partea neplacuta. Dar revenind la plimbarica….trebuie sa ne intoarcem in Amsterdam, e superb orasul ala si mi-a parut rau ca l-am prins doar vreo 4 ore. 

4. Bani? Tot ce e la noi in lei la ei e in euro (+ sau – 10%). E cola 3 lei? Acolo e 3 euro? E painea feliata 2 lei? Acolo e 2 euro. And so on and so forth.

5. Zbor? KLM ruleaza fin. Prea fin. Cand am ajuns, caruciorul lui David trebuia sa vina la usa aeroportului. Pentru ca n-a venit a coborat pilotul avionului si l-a adus de la baietii care descarcau. 10 puncte plus.

6. Zbor inapoi? Pai aia de la Schihpol mi-au interzis sa intru in avion cu o sticla de 500 de ml de apa plata sigilata care era pentru lapte. La ei security check se face la poarta la care te imbarci si uite cum stateam eu tinand randul explicandu-i tipului de la security ca e pentru lapte praf si ca pe siteul aeroportului scrie ca am voie cu mancare pentru bebe daca trebuie. Si olandezu meu nu se uita la mine, rupea dutchgleza 50-50, se uita in computer si imi baga “not allowed. not my problem. please go back”. Ba baiatule, lapte praf pentru bebe, il fac in avion, ala expira in doua ore la cald, esti nebun? “not allowed”. Ma rog, i-am facut laptele pe loc si m-a lasat. Sa vedem in cat timp raspunde Schihpol la complaints ca e mai cu detalii. KLM iar finuti, l-au mutat pe un tip care statea langa noi ca sa avem loc sa il culcam pe David. Asta era cu febra, crize, urlete si aveam nevoie de spatiu. V-am pupat fetelor, ati fost minunate!

7. Singurul loc in care am vazut mai multe oi ca in Romania e Olanda. Canal, 5 hectare de gazon cu oi, canal, 5 hectare de gazon cu oi, canal, 5 hectare de gazon cu oi si o tinem asa kilometri intregi.

8. O scriu aici sa vada sora-mea: Am o nepoata MI-NU-NA-TA!. O iubesc ca si cum ar fi a mea. Anastasia, te pupa unchiu!

9. E o liniste in Belgia, apasatoare. In prima zi am fost mega-speriat. Nu intelegeam de ce nu tipa nimeni, de ce nu claxon, de ce nu masini nebune, de ce nu se aude muzica. E fantastica din punctul asta de vedere. Dar am un feeling ca asa e normal intr-o tara civilizata. In schimb, cand am ajuns in nebunia din Amsterdam eram “uuuuf! in sfarsit vanzoleala! ceva familiar!” De aia am zis eu ca ma duc sa dorm si sa ma odihnesc.

10. Ah, ca era sa uit! Au aia in Turnhout port in centrul orasului. E un canal si vin baietii si parcheaza iahturile in CENTRUL orasului. Ca asa e la ei. Na!

SAM_6207

Cinci minute de spiritualitate

Astazi am avut parte de una din cele mai frumoase experiente pe care le-am avut intr-o vacanta sau intr-un concediu.

Am maturat curtea pe la amiaza, frunze din vie si din mestecenii de la poarta si in soarele ala mi-am dat seama ca a matura curtea e unul din lucrurile pe care imi place sa le fac. Nu m-am grabit, am dat de doua, trei ori in acelasi loc si mi-am luat cateva minute pentru mine, cu matura, betonul si frunzele. Natasa dormea in gradina, Lavinia gatea in casa iar in clipele alea, gesturile si zgomotul ala erau mai spirituale decat orice altceva.

A fost minunat pentru ca mi-am dat seama ca a matura curtea toamna e unul din lucrurile care mi-au placut mereu. De multe ori automatism dar imi place de cand ma stiu. Nu mi-a placut in copilarie sa strang via, nu imi placea sa sparg lemnele, nu imi placea sa aduc apa de la cismea, nu imi placea sa strang vrejurile legumelor din gradina dar toamna imi placea sa matur curtea de frunze. M-am reconectat cu mine intr-un moment cat se poate de banal  dar a fost  un moment spiritual si mi-a placut la maxim. A fost tot ce aveam nevoie.photo (2)

In deplasare

Nu stiu care e dinamica evenimentelor astora in viata noastra, dar nu stiu daca a fost vacanta mai asteptata ca asta care incepe in seara asta. Doua saptamani grave, dintre care jumatate pe drumuri prin Olanda si Belgia. Am tras anul asta ca migul cu festivalul si mi-am dorit sa termin toata treaba inainte sa scot paharul de vin si sa dau pagini intr-o carte. Am inceput sa citesc Tom Clancy. Poate l-am descoperit tarziu dar asta e. Imi place, e light si entertaining. So, o sa fie putina aventura, primul zbor al lui David il astept cu interes:) Cei trei Macovei in deplasare.

Supereroi si palatele lor

Ieri dimineata, era cat p-aci sa fie o dimineata obisnuita, totul pana cand, in timp ce ma grabeam absent spre birou, numai ce aud in spatele meu, langa o banca din fata unui bloc:

- eu pot sa zbor!

- ba eu pot sa vad prin ziduri!

- degeaba, eu pot sa manac 10 farfurii de legume dintr-o data!

- asta e nimic! sa ma vezi pe mine cum citesc ganduri!

- ba eu..

Ma uit o data, ma mai uit inca o data si ma gandesc: ia uite ce norocos sunt, tocmai ce trec pe langa niste supereroi. Pai cand mai am eu norocul sa dau peste supereroi? Ca doar supereroii locuiesc in palate de supereroi, nu la bloc ca noi toti ceilalti. Uit ca ma grabesc si ma indrept catre copii. Asist la conversatia lor si ma minunez de cat de multe superputeri au, un pustan de 4 ani este elastic si se poate intinde cat vrea el. Ce tare ar fi sa se intinda cat e holul de lung, din sufragerie pana la usa de iesire. Dar imi aduc aminte ca ei nu stau la bloc, nu avem acelasi sistem de referinte, cine stie unde zboara astia mici ca sa mearga acasa.

Intrigat si amuzat, imi aduc totusi aminte ca ma grabesc si dau sa plec. Deodata, la geamul unui apartament apare o doamna in jur de 30 de ani care striga:

- Victoras Buclucas, hai pana sus!

O voce de langa mine raspunde imediat:

- 2 secundeeee!

Raman cu privirea atintita la geam si observ ca la balcon atarna la uscat pelerina de supererou a lui Victoras.

Sunt uimit. Deci ei, supereroii nu stau in palate de supereroi? Ei, supereroii, locuiesc la bloc cu noi toti? Wow, da, asta da descoperire. Ma mai uit inca o data la geamul apartamentului lui Victoras. Zambesc si o iau la pas. Nu trece mult timp si observ alt apartament de supererou. Si apoi altul si inca unul si… tot orasul este plin.

Poza de mai jos, e din Romana. Daca ii stiti si voi, daca ii cunoasteti sau ii aveti, intrati pe www.cautamsupereroideciocolata.ro si inscrieti-i in promotie. Merita recunoscuti. Sunt supereroii nostri.

DSCN8109PREL