Skoda Velo Challenge #3

Sau Maco Velo Challenge #1. 

Sau cel mai misto eveniment la care am participat anul asta. Sau cea mai tare chestie pe care am facut-o anul asta. Sau sunt foarte fericit. A fost o experienta de neuitat, o experienta care a deschis usa dorintelor, o cutiuta a pandorei in ceea ce imi priveste sufletul.

Dar, sa o luam pe rand. Am participat la SVC ca al treilea membru din Echipa Bloggerilor #1. Andrei Zdetovetchi, Ariel, Toma si eu. Cand am vazut pe fb anuntul ca isi cauta a patra roata la caruta, mi-am zis “Daca Ariel se baga, ma bag si eu” pentru ca stiu cum mergeAriel.

Toata saptamana trecuta am fost excitat, tripat, cum vreti voi, si numai la concurs m-am gandit iar cand a venit momentul sa ii dau in stafeta, am scos toti demonii din mine si i-am dat cu capul de pedale. Am impins in ele ca un nebun, soptindu-mi in minte doua lucruri: control, viteza, control, viteza, control, viteza, control, viteza

Toata combinatia asta, concurs, echipa, emotia primului concurs, faptul ca ma vedeau oameni pe care ii stiam ca biciclisti foarte buni, orgoliul, m-a pus intr-o stare ciudata. Mi-as fi pedalat bicicleta pana in soare, zburand peste linia de centura si cartierele rezidentiale, ma vedeam trecand pe deasupra Urziceniului si Focsaniului pana in soare si cu toate astea am cazut lat la final. Nu mai puteam sa alerg pe langa bicicleta la predarea stafetei. Nu am stiut ca pot sa am un asemenea flux de adrenalina. A fost wow din multe puncte de vedere. 

Ce m-a invatat concursul asta? In primul rand ca asfaltul nu e off-road iar mtb-ul iti consuma mult mai multa energie. Nu ca asfaltul e mai slab, are frumusetea lui, are spiritul ala de pisica priceputa iar asta ma face sa il iubesc enorm dar off-roadul e o total alta experienta. Un alt lucru pe care l-am invatat este ca imi trebuie o bicicleta buna daca vreau sa mai ma bag la asa ceva. Am pedalat pe un Cross GRX8 pe care l-am primit de la Smart Atletic gratis (multumesc Bogdan!) si mi-a placut la maxim cum a luat viteza prin padure. Pe asfalt in schimb, obisnuit cu Mitza, am crezut ca ma scufund in asfalt:)

So, am iesit undeva intre locurile 55 si 59 66 din 100. Cand am plecat inca nu se afisase clasamentul final si nici macar intermediat dupa tura 3, dar dupa tura 2 eram pe 57 iar timpii mei si ai lui Toma nu ne-au dus foarte jos. Ma bucur mult ca am facut-o, vreau sa mai mai duc la concursuri de off-road dar inainte de toate urmeaza Road Grand Prix la Ploiesti, unde sper sa mananc asfalt (nu la propriu).

Felicitari Echipa Bloggerilor #2! Au fost mai buni ca noi.

 

Viata cu David

Ieri am intalnit o prietena cu care nu m-am mai vazut de un an de zile si imediat subiectul discutiei s-a dus spre Cum e casatorit? Cum e tata? Cand vorbesc despre asta, de obicei  trag aer in piept, bag speed si nu ma mai opresc. La un momenta dat i-am spus i could write a blog about it. Am ras amandoi si am povestit mai departe. Insa, m-am gandit la treaba asta azi dimineata si mi-am dat seama ca nu as putea sa scriu un blog despre viata de tata sau despre David sau despre familie. Sau daca as face-o,ar fi total inutil. Toti prietenii mei care au copii mici (si ma gandesc la cel putin doi care au copii cu maxim 1 an mai mari ca David) sunt de acord cu asta cand spun ca viata cu un copil nu poate fi inteleasa daca nu o traiesti. Da, as putea vorbi zile intregi si as putea povesti despre cat e de frumos sa il vad pe David descoperindu-si picioarele sau trezindu-se, despre cata emotie imi produc zambetele lui sau despre cum e sa il vad ca intinde bratele sa il iau in brate. Sunt sute de momente minunate, si imi pare rau ca eu am parte de ele doar dimineata, seara si in weekend (o invidiez pe Lavinia ca sta toata ziua cu el dar hei! cineva trebuie sa plateasca pampersii aia) dar ele nu inseamna nimic in cuvinte. Un copil il experimentezi la persoana intai iar viata cu un copil este in primul rand o experienta personala si apoi un roman. Sute de bloguri nu vor putea cuprinde vreodata emotiile pe care le poate starni un bebelus. Da, concluzia e ca n-as putea scrie un blog despre David, e mult prea maret tot ce se intampla.