Tu te duci dupa lemne

Nu ma mai atrage nimic la muzica romaneasca. Insa e ceva cu Robin & The Backstabbers care mie mi se pare special. Intotdeauna mi-au placut trupele care transmit emotie prin muzica lor, care folosesc simboluri si care au ceva profunzime in versuri. Din toata generatia actuala (atat cat stiu eu) de rockeri alternativi, indie(ni) and so on and so forth, baietii astia se diferentiaza prin niste versuri foarte foarte profunde, prin faptul ca transmit niste imagini sufletesti puternice. De fapt cred ca asta e si miza lor si pe asta pedaleaza. Toti avem o chitara si o toba, cum ne zdrobim creierii cu ele de pereti e diferenta. Videoclipul si melodia de mai jos m-au emotionat foarte tare. In special scena cu acadeaua. Dincolo de toate, cu totii ne-am pus intrebarea asta.

Doctorita de familie

Avem un medic de familie absolut cretin. Il schimb luna asta, serios. Deci mai bine ne trateaza babele pe noi si pe David decat proasta asta. La un control, acum o luna, ne spune ca ar vrea sa ii facem lui David o radiografie la sold, ca ei i se pare ca totul e ok dar pentru siguranta sa facem o radiografie. Va trimit la un bun prieten de-al meu, cel mai bun doctor cu care am lucrat, nu pareti genul de oameni care sa nu va permiteti. Ok, cucoana. Sun la ala, 300 de lei.

Simt un mic suflu sistolic, vreau o ecografie la inima. Ok. 150 de lei. Ma gandeam doar la cat primeste asta din cei 450 de lei pe care ii dau pe suspiciunile ei. 10%? 50 de lei? Nu ma zgarcesc pentru sanatatea fiului meu insa asta a mai avut o iesire cu nu pareti oameni care sa nu isi permita cand mi-a recomandat sa ii fac toate vaccinurile suplimentare si sa le cumpar de la ea ca sa scap de o grija. Aham, sigur, stai pe aproape ca se baga pui. Asa ca mi-a ajuns.

Intre zilele astea discut cu un prieten si imi zice ca pe analize bebelusi cele mai bune rezultate le au medicii de la Marie. Imi zic woman, you got served. Intru pe net, mai intreb in stanga si dreapta, Sun la Marie Curie, fac programare, azi ne prezentam cu purcel, cu catel acolo si facem control la orto si la cardio. Haos pe holuri, copii vai de steaua lor, ma gandeam ca daca o sa il am pe David vreodata in halul ala nu stiu cum o sa reactionez, bebelusi mici de o zi cat palma mea plimbati prin incubatoare, tigani cu burta cat china si analfabeti cu puradei, haooos frate. Sa te fereasca Sfantu sa ajungi pe acolo ca pacient. Insa in cabinete chill, doctori rabdatori, atenti, oameni care spuneau prin munca lor “prietene, alta lume dincoace de usa“. Nu spagi, nu prostii, aici e vorba de chinuri. Evident ca David e sanatos tun, niciodata nu l-am simtit sa se inmoaie de picioare cand il tin ridicat, se tine incordat minute in sir, niciodata nu a bazait cand il chinuiam cu picioarele lui iar la inima n-are nimic. 

Maine, cand ma duc sa ii duc rezultatele proastei, o sa ii spun Vedeti doamna, e sanatos si nici nu am dat o galagie de bani asa cum mi-ati recomandat. 

Si apoi o schimb. Serios. Asta ca sa n-o pocnesc.

Sase luni

David face in curand sase luni. Au fost cele mai rapide sase luni din viata mea si inca nu imi dau seama daca asta e ritmul vietii de acum inainte sau undeva pe parcurs totul se mai linisteste. Cand ma intreb asta, o voce din minte imi raspunde copii mici probleme mici, copii mari…. Pana la urma…ma rog, ma descurc eu cumva, viteza nu e o problema. Viteza e un drog. E un moment frumos in viata mea, din punctul de vedere al familiei, fiecare zi e un nou moment de bucurie si descoperiri. E ca un rush de zahar intens prin vene, radem din orice, de orice iar noi cei de acum sase luni rad grav de tot de noi cei de acum. Toate aceste momente, sunt sigur, trebuie pastrate intr-o clepsidra din suflet, intr-o poza cu zimti, undeva, pentru la ca un moment dat, ma gandesc ca poate voi trai din ele, ma voi hrani ca un purice cu sangele amintirilor sarind ici si colo printre ele.

Ieri seara, am fost cu David la prima piesa de teatru, si chiar daca un cineva mi-a spus ca sunt retard sa duc un bebelus la teatru la cinci luni eu nu l-am dus pentru el ci l-am luat cu mine. N-am sa spun decat ca eu am vazut jumate din piesa si timp de cealalta jumatate ne-am jucat, in trei, cu paznicul de pe hol.