Late morning story

Ne-a trezit bona la 8 jumate în dimineața asta. Lavinia plecase la muncă și David era încolăcit în jurul meu. Dormeam amandoi ca sobolanii in siloz.

- Cioc, cioc! (în ușa dormitorului) V-ați trezit?

-…..mmmmmm….

- Nu e cam târziu pentru tine, Gabi?

- Ah, da….David, hai trezirea ca plec la muncă.

- Mmm…acoperă-mă ca să o sperii pe tanti Lidia!

End of late morning story.

Copiii si vocile tatilor

69ac8be4ff2b7274bec84d33c698f4e4Daca mai era nevoie, inca un studiu al Universitatii Stanford valideaza faptul ca astia mici sunt indragostiti de vocile mamelor lor cum sunt indragostiti cateii de scarpinatul pe burta (link studiu aici). Ce au facut? Au scanat creierele a 24 de copii, cu varste intre 7 si 12 ani, si au observat ca anumite zone din creier genereaza emotii la auzul vocilor mamelor lor. Genul de activitate neuronala care se genereaza unic, doar la auzul vocilor mamelor lor.

Desi nu exista un studiu care sa abordeze acelasi subiect si pentru tati, niste alti baieti au facut un studiu asemanator in 2013 (link studiu aici) care a concluzionat ca bebelusii aud si recunosc vocile tatilor inca inca din burta mamei.

Deci, da. Desi ne ignora in mare parte si isi aleg mamele, daca pot sa o faca, nu ramanem chiar de caruta. Macar ne aud.

PS. Eu confirm. Lui David ii place sa-i citeasca maica-sa povesti:)

O axă de 2000 de km

Se întâmplă cea mai mare schimbare a vieţii noastre în 3. Acum o lună plănuiam nişte ture la mare şi poate încâ două săptămâni pe o plajă în Spania. Asta până când a primit Lavinia răspuns de la internshipul la care aplicase. 1 iulie – 30 septembrie. Luxemburg. Se duce. Aşa că va fi o vară solitară. David era în plan să petreacă două luni la Arad, la bunici. Asta rămâne în picioare deci vom trăi o vară pe axa Bucureşti – Arad – Luxemburg. Good luck with Vama Veche and that.

Mulţumesc Parlamentului European.

P.S. Sper să iasă franţuzoiaca primar la Sectorul 1.

O intrebare pentru candidatii la primaria sector 1

Doamnelor și domnilor (viitori) candidați la postul de primar al sectorului 1,

citiți, vă rog, acest articol.

Vă garantez că este adevărat 100%. În urmă cu 10 ani, când lucram în Giulești tranzitam zona asta de 4-5 ori pe săptămână. Am fost alergat de câini și de țigani, deopotrivă. Era un no-man`s land. Nu s-a schimbat nimic, am recunoscut toată geografia sărăciei prezentată în articol.

Întrebare: Care este planul dumneavoastră pentru acest cartier?

Și dacă tot suntem la acest subiect al întrebărilor…

care este planul dumneavoastră pentru această zonă, dintre Lacul Străulești și Colosseum Retail Park (o fostă livadă de caise în urmă cu 25 de ani) care acum e teren viran? Câteva hectare bune.

cea mai frumoasa declaratie de dragoste

Ne-a prins în pat, la amiază, s-a băgat între noi și ne-a luat pe rând în brațe apoi a lăsat bomba să cadă:

- Mie îmi place să stau cu familia mea.

De data asta l-am crezut.

Pentru că de obicei e un mic sociopat care vrea să manipuleze, să combine și să vrăjească și în care nu trebuie să ai încredere. Maică-sa ar spune că seamană cu mine.

 

World Poetry Day

De ziua internațională a poeziei, ceva mai recent:

 

Visam razant în milioane de culori, cu viteze răpitoare care ne fac ochii să lăcrimeze.

Și lacrimile întinse pe piele să se întărarească pe gâturi.

 

Sunt atât de minunate gâturile femeilor pe care le-am iubit,

ele îmi spun cine am fost și cât am sărutat

și în viteză îmi amintesc cine sunt, pe drumul către adâncul inimii mele.

 

Când râurile de sub noi se vor întâlni și se vor împleti în miliarde de metri cubi

cine va ști dacă eu am mai rămas sau dacă tu ai mai putut să stai,

dacă ochii se închid mulțumiți și mândri de iubirea pe care ne-o purtăm,

dacă o clipă stă cât o mie de ani și dacă ne mai pot salva cuvinte.

 

Sau poate numai eu am nevoie să fiu salvat,

să fiu oprit și să-mi strângi lacrimile în lacuri

unde să pun la ruginit motoare, arcuri, semafoare.

Sau mă întind pe spate și de pe cerul gurii să cobor stoluri de păsări fantastice

pe care nimeni nu le va desena vreodată.